Colectia de poze teme.3xforum.ro
Total 157 poze.

Inapoi

 
arată cazul şi ale scrise cu litere înclinate (caractere italice) în tema 11 - cazurile siArată cazul şi funcţia sintactică ale substantivelor scrise cu litere înclinate (caractere italice) în enunţurile următoare.
16.06.201137.2KB
citat face parte din opera amintiri din de ion genului epic, deoarece autorul Ă®şi Ă®n modIII. Fragmentul citat face parte din opera literară Amintiri din copilărie, scrisă de Ion Creangă. Această creaţie aparţine genului epic, deoarece autorul Ă®şi exprimă Ă®n mod indirect stările, ideile şi sentimentele, acţiunea este plasată Ă®n timp şi spaţiu şi este pusă pe seama unor personaje. Ă®ntâmplările sunt povestite din perspectiva unui narator prin Ă®mbinarea naraţiunii cu dialogul şi descrierea. O primă caracteristică a genului epic existentă Ă®n acest text este prezenţa naratorului. Ca Ă®n orice text epic, naratorul este vocea care povesteşte Ă®ntâmplările constituite Ă®n firul epic. Ă®n acest text, naratorul este subiectiv, având rolul de narator-personaj deoarece prezintă Ă®ntâmplări din propria copilărie. Astfel, prezenţa naratorului-personaj este evidenţiată prin folosirea verbelor şi pronumelor de persoana I, numărul singular şi plural. Atunci când propriile cuvinte sunt reproduse Ă®n vorbire directă sau narează propriile Ă®ntâmplări, naratorul-personaj intervine prin comentarii precum: ziceam eu; zic eu, m-am frământat, Ă®ncepui, folosind verbe şi pro¬nume de persoana I, numărul singular. Dacă se referă la două dintre personajele textului: naratorul-personaj şi Zaharia, atunci sunt folo¬site verbe şi pronume la persoana I, numărul plural: ne duceam, auzeam noi, vedeam. Verbele şi pronumele de persoana a III-a sunt folosite pentru povestirea Ă®ntâmplărilor legate de alte personaje din text: răspunse mama, zise tata. Chiar substantivele mama şi tata evidenţiază faptul că naratorul are şi rolul de personaj, deoarece rememorează pro¬priile amintiri din perspectiva adultului. Un alt element care justifică Ă®ncadrarea acestui text Ă®n genul epic este prezenţa personajelor pe seama cărora sunt puse fapte şi Ă®ntâm¬plări. Personajele au o identitate marcată prin substantive proprii, precum: Ioane (personajul-narator), Luca Moşneagu (vecinul), Zaharia lui Gâtlan (colegul de şcoală) sau substantive comune: mama, tata. Alături de naraţiune, dialogul conferă dinamism şi culoare, prin redarea replicilor personajelor. Limbajul este sursa umorului, iar prezenţa termenilor populari şi a regionalismelor (iştialaţi, megieşul, sclifoseşti, zburătăci, smârţoagele etc.) conferă un plus de realism faptelor şi Ă®ntâmplărilor povestite. ĂŽn acest fragment este povestit momentul plecării din sat la şcoală. Ion (Nică) se Ă®mpotriveşte iniţial dorinţei mamei sale de a-1 trimite la şcoală, Ă®n ciuda modului atractiv Ă®n care aceasta Ă®i prezintă călătoria. Nică urmează să plece Ă®mpreună cu Zaharia la şcoală, fiind duşi cu căruţa de către moş Luca. Pentru a descuraja atitudinea potrivnică a băiatului, mama lui Nică apelează şi la autoritatea tatălui său. Acesta Ă®şi motivează decizia de a-1 trimite la şcoală pentru a deveni preot prin faptul că el este cel mai mare dintre fraţi şi astfel ar putea deveni sprijin pentru ceilalţi. Toată noaptea Ă®nain¬tea plecării, Nică Ă®şi frământă mintea cum să o Ă®nduplece pe mama sa Ă®l dea mai bine la mănăstire decât să plece din sat. Plecarea celor doi la şcoală are loc Ă®n dimineaţa zilei de Tăierea capului lui Ioan Botezătorul. Faptul că băieţii şi fetele din sat erau Ă®mbrăcaţi frumos şi aveau bucurie pe feţe face despărţirea de sat şi mai grea, considerând plecarea asemenea unui exil, iar şcoala un loc Ă®n care se pierde vremea tinereţii. Deşi vede supărarea băieţilor, moş Luca este preocupat doar să Ă®i ducă la locul stabilit şi să se Ă®ntoarcă degrabă acasă. După un popas la podul de la Timişeşti, urcă Ă®nspre codrul Paşcanilor. După ce trec de munţi, cei doi băieţi Ă®nţeleg că Ă®nstrăinarea lor este hotărâtă pentru multă vreme. Tatăl lui Nică este unul dintre personajele conturate sumar Ă®n text. Ă®n ipostaza de tată, Ă®mpovărat de o familie numeroasă şi de multe griji, reacţionează cu autoritate faţă de Ă®mpotrivirea băiatului de a merge la şcoală. Solicitat de către soţia sa să Ă®i spună băiatului ce se cuvine, ca să-şi ia nădejdea şi să-şi caute de drum, tatăl se arată posomorât. Replica scurtă mai rămâne vorbă despre asta? dovedeşte intransigenţa acestuia. Ă®nţelepciunea de părinte este pusă Ă®n evidenţă prin solidarizarea cu soţia sa, Ă®ntr-o atitudine comună faţă de mofturile băiatului. El reprezintă concepţia conform căreia părinţii trebuie să hotărască asupra a ceea ce este bine pentru copii: are să urmeze cum ştim noi, nu cum vrea doar nu-i de capul său! El este dominat de grija faţă de nevoile Ă®ntregii familii, astfel Ă®ncât consideră plecarea lui Nică la şcoală „un noroc". Fiind cel mai mare dintre fraţi, ar putea deveni un sprijin pentru ei Ă®n viitor. Prin vorbele şi atitudinea sa, tatăl lui Nică reprezintă modelul de părinte capabil să Ă®l determine pe băiat să Ă®nţeleagă că nu-i chip de stat Ă®mpotriva părinţilor. Nostalgia povestitorului după anii copilăriei este exprimată prin evocarea acestui moment legat de plecarea din sat la şcoala de la Socola. Lectura fragmentului m-a impresionat prin farmecul dialo¬gului şi al limbajului, comentariile pline de umor ale naratorului şi ale celorlalte personaje. Povestirea unui eveniment din propria viaţă devine, prin apel la memorie, un prilej de reflecţie cu privire la rostului şcolii şi la rolului părinţilor Ă®n destinul copiilor.
16.05.20073.8KB
ex libris, de tudor arghezi, genu¬lui liric deoarece Ă®n mod direct gânduri şi sentimenteIII. Poezia Ex libris, scrisă de Tudor Arghezi, aparţine genu¬lui liric deoarece exprimă Ă®n mod direct gânduri şi sentimente legate de preţuirea cărţii, obiect al civilizaţiei şi al culturii. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin mărci lexico-gra¬maticale specifice: imagini artistice realizate cu ajutorul fi¬gurilor de stil, frecvenţa verbelor şi a pronumelor de persoana a Ii-a, punctuaţie expresivă, adresarea directă. Structura este specifică textului liric: poezia este alcătuită din patru strofe, a câte patru versuri fiecare, a căror muzi¬calitate este realizată prin rima Ă®mbrăţişată, ritmul iambic şi măsura de 10 silabe. Intensitatea sentimentelor exprimate de eul liric este evi¬denţiată Ă®ncă din primul vers. Adresarea directă Carte fru¬moasă, cinste cui te-a scris arată că poetul dă viaţă cărţii, o personifică şi o consideră o fiinţă, căreia Ă®i vorbeşte cu multă căldură. Prin intermediul cărţii, el i se adresează şi celui care a scris-o, exprimându-şi Ă®n mod direct respectul şi preţuirea. Versul Ă®ncet gândită, gingaş cumpănită scoate Ă®n evidenţă două calităţi esenţiale ale cărţii, dar şi ale celui care a creat-o. Adverbul Ă®ncet exprimă răbdarea şi truda necesare pentru scrierea unei cărţi, iar adverbul gingaş sugerează delicateţea şi grija cu care poetul gândeşte şi cumpăneşte fiecare cuvânt al cărţii. Cele două adverbe au valoarea unor epitete sugestive, aşezate Ă®naintea verbelor la participiu. ĂŽn text, cartea are doi termeni de comparaţie: unul din regnul vegetal {Eşti ca o floare), iar celălalt din domeniul mu¬zicii {Eşti ca vioara). Prima comparaţie are menirea de a su¬blinia frumuseţea şi gingăşia cărţii, deoarece floarea simboli¬zează aceste calităţi. Comparaţia Ă®ntre carte şi vioară sugerea¬ză capacitatea cărţii de a da glas celor mai variate sentimente şi mai ales iubirii. Eul liric exprimă o atitudine de adâncă preţuire faţă de carte, pe care o protejează Ă®n căuşul palmelor şi pe care o tra¬tează cu toată delicateţea cuvenită unui obiect de artă. Strofele a treia şi a patra se referă Ă®n mod special la crea¬torul operei, la scriitor. Limbajul poetic este bogat Ă®n figuri de stil. Metafora un om de sânge sugerează viaţa care clocoteşte Ă®n cel care aspiră la idealuri Ă®nalte, simbolizate de pisc. Din noroi, adică din materia obişnuită, poetul poate plăsmui frumuseţi nebănuite. Poezia se Ă®ncheie pe un ton trist: poetul trebuie să se sacrifice pentru a putea da viaţă operei de artă. Textul sfârşeşÂ¬te tot cu o adresare directă, cum a şi Ă®nceput. Ă®n versul Carte iubită, fără de folos asociază două noţiuni Ă®n aparenţă opuse. Locuţiunea adjectivală^arâ de folos exprimă inutilitatea cărţii, Ă®n sensul că ea nu este un bun care să aibă o folosinţă ime¬diată. Cartea nu dă răspunsuri la Ă®ntrebări, ci naşte şi mai multe interogaţii, adică provoacă omul să se gândească la marile probleme ale vieţii. Poezia este un Ă®ndemn la lectură şi o odă Ă®nchinată unei minuni a minţii omeneşti: cartea. Eu cred că cititorul nu tre¬buie să se lase indus Ă®n eroare de versurile din finalul poeziei, deoarece ele sunt „o capcană" prin care omului i se sugerează să se preocupe şi de spiritul său, nu doar de ceea ce aduce folos trupului.
16.05.20073.8KB
popa tanda, de ioan slavici, are ca temă unui preot de a schimba săi despre firul epic alIII. Nuvela Popa Tanda, scrisă de Ioan Slavici, are ca temă prezenta¬rea Ă®ncercărilor unui preot de a schimba concepţia enoriaşilor săi despre muncă. ĂŽn firul epic al textului, apar mai multe personaje. Protagonistul este preotul Trandafir, personajele secundare sunt Marcul Florii Cucului, Cozonac Clopotarul şi soţia preotului; fiica, ginerele şi nepoţii sunt personaje episodice, iar sătenii reprezintă personajul colectiv. După cum reiese şi din titlu, preotul este personajul principal, idee confirmată ulterior de implicarea lui Ă®n toate etapele acţiunii şi prin faptul că intră Ă®n relaţie cu toate celelalte personaje. Textul Ă®ncepe cu prezentarea originii sale: este unul dintre cei doi copii ai dascălului Pintilie din Butucani {om bun şi cântăreţ vestit), de la care a moştenit unele calităţi şi darul preoţiei (ajunge şi el preot Ă®n satul natal). Sub aspect exterior, este descris Ă®n mod direct abia spre sfârşitul textului, fiind surprinsă vârsta respectabilă la care a ajuns: Dacă părul cărunt şi barba căruntă nu ar vesti vremea lui... Lipsa altor detalii de ordin fizic demonstrează faptul că preotul Trandafir este şi un perso¬naj simbolic: reprezintă chipul preotului cu dăruire pentru ceea ce face, cunoscându-şi bine misiunea de a modela sufletele oamenilor pe care-i „păstoreşte". Este un personaj complex, tipul omului care se zbate pentru progresul colectivităţii. Accentul cade pe portretul moral al acestuia, desprins atât prin mijloace directe, cât şi prin mijloace indirecte. Ă®n primul rând, Ă®n mod direct, Ă®n expoziţiune, printr-o enumeraţie, naratorul evidenţiază, cu admiraţie, câteva calităţi ale personajului - bunătatea, darul de a vorbi frumos, hărnicia, cumpătarea: Este om bun; a Ă®nvăţat multă carte şi cântă mai frumos decât chiar şi răposatul tatăl său... Harnic şi grijitor om este părintele Trandafir. Sinceritatea manifestată Ă®n re¬laţia cu oamenii şi firea sa prea directă par a fi trăsături nepotrivite pentru un preot, idee relevată tot Ă®n mod direct de către narator: Minunat om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-făţiş. Comportamentul prea deschis a dus la mutarea sa Ă®n Sărăceni, un sat situat pe Valea Seacă, nume sugestive pentru starea materială a localnicilor. Cele mai multe trăsături morale se desprind prin caracterizare indirectă, din fapte, vorbe, gesturi, relaţia cu celelalte personaje şi nume. Deşi observă starea jalnică a locurilor, dovedeşte maturitate şi simţ al realităţii. Pe de o parte, ştie că nu poate primi o altă parohie, fiindcă se pusese prea rău la protopop, iar, pe de altă parte, Ă®şi dă seama că nu-şi poate abandona misiunea: Ă®şi puse dar de gând ca s-o ieie precum i se face, să facă din nevoie drag şi să steie bucuros Ă®n Sărăceni. Conştientizând, de asemenea, faptul că bunăstarea unui preot depinde de bunăstarea oamenilor, Ă®şi propune să facă din popo-renii săi oameni harnici. Perseverenţa lui este reliefată prin fapte şi prin vorbe. Având darul vorbirii, Ă®n prima duminică, este ascultat cu mare interes, ceea ce-i dă multe speranţe Ă®n privinţa reuşitei lui. Numai că, după un timp, enoriaşii Ă®ncep a ocoli biserica, descumpănindu-1 pe moment. Firea sa hotărâtă este bine conturată, prin cuvinte populare, pline de duh: Părintele Trandafir e Ă®nsă ca şi capra Ă®n grădina cu curechi. Când Ă®l scoţi pe uşă, Ă®ţi intră prin gard. Aşadar, acesta nu renunţă la luptă, ba, mai mult, Ă®şi schimbă tactica: Ă®ncepe a colinda uliţele şi casele oame¬nilor, ţinându-le predici, mai Ă®ntâi cu vorbe blânde, apoi ironice şi bat¬jocoritoare: Cum a purces la sfaturi, la batjocuri, aşa acuma la ocări. Din toate acestea, Ă®nsă, nu se alege decât cu porecla de Popa Tanda. Comportamentul său scoate la lumină conflictul interior, pe care Ă®l trăieşte când Ă®şi dă seama că Ă®ncercările sale de a-i schimba pe săteni fuseseră zadarnice şi că familia lui ajunsese Ă®ntr-o stare jalnică. Ă®n mo¬mentele de intens zbucium interior, imploră divinitatea, plângând Ă®n biserică: Ă®ncepu să plângă greu şi cu suspin Ă®năbuşit şi viforos. De ce plângea? Ă®naintea cui plângea? Din gura lui numai trei cuvinte au ieşit: «Puternice Doamne! ajută-mă!» Relaţia cu mediul de viaţă şi cu sătenii accentuează trăsăturile morale şi evoluţia sa. Ă®n primul rând, mediul de viaţă determină o schimbare de atitudine: dintr-un om al vorbei se transformă Ă®ntr-un om al faptelor. Astfel, părintele, păstrându-şi aceeaşi ambiţie, Ă®ncepe a se Ă®ngriji Ă®nainte de toate de binele casei sale. Mai Ă®ntâi, Ă®şi lipeşte casa şi repară acoperişul cu Ă®mpletituri din nuiele şi din trestie, stâr¬nind prima reacţie a sătenilor: Popa e omul dracului! şi trăind primele clipe de bucurie: popa petrecea bucuros pe-afară. Face apoi gard cu portiţă pe lângă casă şi, Ă®mpreună cu preoteasa, lucrează grădina. Cu ajutoare, cultivă tot pământul, obţinând produsele necesare traiului. După un timp, Ă®mpleteşte lese din nuiele din a căror vânzare câştigă bine, ceea ce duce la schimbarea situaţiei materiale a familiei. Pe parcursul textului, voinţa puternică şi caracterul hotărât al preotului sunt evidenţiate Ă®n mod special Ă®n relaţia cu personajul colectiv - sătenii. Drumul parcurs de acesta pentru a se impune Ă®n faţa oamenilor este lung şi dificil, dar nu fără rezultate. La un moment dat, este privit ca un străin Ă®n viaţa satului (omul dracului), dar la sfârşit (după ce sătenii Ă®i urmează exemplul), este numit omul lui Dumnezeu. Admiraţia cu care oamenii vorbesc despre el (Ţine-l, doamne, la mulţi ani, că este omul lui Dumnezeu!) este un semn că părintele Trandafir Ă®şi atinsese ţelul propus. Reuşise, aşadar, să-i urnească pe oameni din nepăsare, câştigase „bătălia" spirituală cu lenea sătenilor. Semnificative pentru caracterul complex al preotului sunt şi cele două nume. Trandafir, nume de floare, dezvăluie nu numai frumuse¬ţea sa morală, ci şi felul său de a vorbi prea direct (sugestie dată de spinii trandafirului). Porecla Tanda (care provine din verbul a tăndăli) exprimă eşecul trăit la un moment dat de acesta Ă®n lupta cu indiferenţa poporenilor (oprindu-i pe drum de câte ori Ă®i Ă®ntâlnea, umblând din casă Ă®n casă şi ţinându-le predici, dădea impresia că pierde vremea). Conştientizând faptul că-şi Ă®mplinise misiunea, la bătrâneţe, tră¬ieşte mulţumit alături de familie. Bucuria şi armonia ilustrate la sfârşit reflectă mesajul textului: credinţa Ă®n Dumnezeu şi perseverenţa Ă®ţi pot aduce linişte, menţinându-ţi, totodată, tinereţea sufletească. Anii trec, dar spiritul rămâne tânăr, dacă ştii să lupţi: Toate s-au schimbat; numai părintele Trandafir a rămas precum a fost: verde, vesel şi harnic. Aşadar, preotul apare ca un simbol al oamenilor hotărâţi şi di¬namici care obţin ce-şi propun, mai ales prin exemplul personal. Concluzia referitoare la personaj poate fi concentrată Ă®n proverbul: Omul sfinţeşte locul.
24.05.200723.5KB

 
arată cazul şi ale pronumelor personale scrise cu litere înclinate (caractere italice) înArată cazul şi funcţia sintactică ale pronumelor personale scrise cu litere înclinate (caractere italice) în enunţurile următoare.
16.06.201136.7KB
În vederea de limba se şi prin unui elaborat la nivelul de al unui absolvent de liceu, pe bazaTEMATICĂ ÎN VEDEREA VERIFICĂRII CUNOŞTINŢELOR DE LIMBA ROMÂNĂ Acestea se verifică şi probează prin intermediul unui test-grilă elaborat la nivelul de pregătire al unui absolvent de liceu, pe baza unei bibliografii accesibile. Elementele supuse verificării se referă la următoarele aspecte: •1. LEXICAL-SEMANTIC - identificarea sensurilor corecte ale unor cuvinte; - recunoaşterea relaţiilor de sinonimie, antonimie, omonimie şi paronimie dintre cuvinte; - identificarea şi utilizarea adecvată, în contexte variate, a sinonimelor, antonimelor, omonimelor şi paronimelor unor cuvinte; - identificarea, în serii de sinonime, a cuvintelor neologice; - recunoaşterea apartenenţei unor cuvinte la fondul principal sau la masa vocabularului. •2. GRAMATICAL - identificarea formei corecte de gen, număr şi caz a unor substantive; - utilizarea adecvată a formelor articulate; - identificarea formei corecte de feminin a unor adjective; - recunoaşterea adjectivelor fără grade de comparaţie; - identificarea formelor corecte ale adjectivului pronominal de întărire, ale adjectivului pronominal demonstrativ de identitate, respectiv ale adjectivului pronominal negativ; - identificarea formelor corecte – cu, respectiv fără sufix flexionar – ale unor verbe; - diferenţierea semantică a formelor verbale cu sau fără sufix; - identificarea greşelilor constând în trecerea de la o conjugare la alta. •3. FONETIC ŞI ORTOGRAFIC - accentuarea corectă a cuvintelor; - recunoaşterea dubletelor accentuale; - identificarea formelor corecte din punct de vedere ortografic; - corespondenţa ortografie – ortoepie. Întrebările vizează chestiuni necontroversate, a căror rezolvare corectă decurge din cunoaşterea principiilor actualei norme literare româneşti probând capacităţile pe care le au candidaţii în ceea ce priveşte: a) definirea şi corecta utilizare a feluritelor cuvinte şi forme, b) distingerea între diferitele posibilităţi pe care limba le oferă şi felul în care norma literară le actualizează - la nivel lexical-semantic, gramatical şi fonetic, c) explicarea în mod corect a soluţiilor pentru care s-a optat, testul urmăreşte să ofere o imagine corectă şi reală asupra bunei cunoaşteri şi stăpâniri a limbii române şi asupra deprinderilor de a utiliza corect norma literară contemporană.
16.07.201130.5KB
de mai jos. tema 24 - sinonime neologiceRezolvă exerciţiul de mai jos.
18.06.201122.2KB
=) =) =) =) =) buna ziua! cine ma poate ajuta clas 7 ex 3,4,5 ed humanitas :hi: :hi: :hi:=) =) =) =) =) BUNA ZIUA! cine ma poate ajuta clas 7 ex 3,4,5 ed humanitas :hi: :hi: :hi: :hi: :hi: :hi: :hi:
11.10.20117.4KB

 
puteti sami trimiteti p email - ultima carte citita...puteti sami trimiteti p email - d33aclau_claudia@yahoo.com:hi:
08.01.20078.8KB
sa ma ajuti cu o 74 de cuvinte de analizat pentru id meu : swatbody analizaresalut....poti sa ma ajuti cu o analiza?...am 74 de cuvinte de analizat pentru maine....uite id meu : swatbody
17.02.201123.2KB
partea curcubeul, de dimitrie anghel, genului liric, deoarece autorul Ă®şi prin vocea euluiPartea aIII-a Poezia Curcubeul, scrisă de Dimitrie Anghel, aparţine genului liric, deoarece autorul Ă®şi exprimă, prin vocea eului liric, stări, idei şi sentimente provocate de contemplarea curcubeului. Caracterul liric al textului este subliniat şi prin structurarea Ă®n strofe, valorificând astfel muzicalitatea limbajului, obţinută prin rima Ă®ncrucişată, măsura de opt-nouă silabe şi ritmul iambic. Modul de expunere predominant este descrierea, realizată prin folosirea imaginilor artistice şi a figurilor de stil. Poezia este alcătuită din patru strofe, sub forma unui monolog liric adresat fiinţei iubite. Alternanţa persoanei I (casa mea: Să mă avânt: Ă®mi vine) cu persoana a II-a (pân-la a ta: până la ţine; nu te-aştepţi) la unele verbe şi pronume sau adjective pronominale ilustrează tocmai capacitatea imaginaţiei poetice de a exprima idei, stări şi sentimente pe care să le eternizeze sub forma unei poezii. Descrierea este realizată printr-o succesiune de imagini vizuale şi dinamice care surprind stările fiinţei poetice. Elementele deco¬rului conturat Ă®n poezie aparţin atât planului cosmic (curcubeu, nori, tăriile cereşti), cât şi celui terestru (casa, munte). ĂŽn decorul montan, ochiul poetului este impresionat de schim¬barea luminii: Ce schimbătoare e la munte/ Lumina. Perspectiva asupra peisajului este astfel influenţată de apariţia subită a curcu¬beului: ...cât ai scapără,/ Un curcubeu a-ntins o punte/ Din casa mea pân-la a ta. Imaginea vizuală, panoramică, a curcubeului care brăzdează cerul este urmată de imagini dinamice, care surprind forţa imaginaţiei poetice şi a fiinţei Ă®ndrăgostite, capabile să urce tăriile cereşti. Asemenea unui zeu, cu fruntea de lumini brăzdată, imagi¬naţia poetului străbate distanţele pentru a ajunge la casa fiinţei dragi şi pentru a bate cu degetul Ă®n fereastră. Peisajul luminos, dominat de imaginea curcubeului, dispare Ă®nsă la apariţia norilor care au tras perdeaua către munte, provocând astfel dărâmarea frumoasei punţi care Ă®nflăcărase imaginaţia şi sentimentele eului poetic. Apariţia curcubeului şi lumina acestuia trezesc Ă®n imaginaţia poetică dorinţa de reducere a distanţei spaţiale dintre el şi fiinţa iubită, puntea de lumină fiind o metaforă care sugerează posibila legătură din casa mea pân-la a ta. Starea de Ă®ndrăgostit şi dorinţa de a fi aproape de iubita lui devin mai puternice sub impulsul gândului de a se avânta pe această punte de culori. Entuziasmul iniţial al imaginaţiei poetice Ş-un gând, un gând nebun Ă®mi vine! este evi¬denţiat prin epitetul asociat gândului poetic (gând nebun), dar şi prin semnul exclamării de la sfârşitul acestui vers, sugerând capacitatea de a imagina şi de a construi lumi posibile, pornind de la simple circumstanţe din realitate. Punctele de suspensie de la sfârşitul stro¬fei a treia şi conjuncţia (adversativă) dar marchează ieşirea din planul imaginaţiei şi coborârea Ă®n realitate, deoarece frumoasa punte a curcubeului este dărâmată de nori. Personificarea din versurile ş-acuma norii/ Au tras perdeaua către munte surprinde legătura dintre imaginaţia poetică şi lumina curcubeului, apariţia norilor dărâmând gândul nebun al Ă®ncercării eului poetic de a depăşi limi¬tele realului prin forţa imaginaţiei. Exclamaţia finală Nebuni sunt, Doamne, visătorii! accentuează tocmai revenirea la realitate. Eul poetic trăieşte stări sufleteşti marcate de dor, visare, melancolie, dar şi de dezamăgire, pendulând Ă®ntre realitate şi imaginaţie. Timpul şi modul verbelor folosite Ă®n text evidenţiază stările eului liric, care oscilează Ă®ntre realitate şi vis/ imaginaţie. Verbele la modul indicativ, timpul trecut, perfect compus, din versurile: Un curcubeu a-ntins o punte; ...frumoasa punte/ S-a dărâmat; Au tras perdeaua către munte exprimă legătura realizată de gândul şi de ochiul poetic Ă®ntre peisajul cosmic şi trăirile sale interioare. Verbele la modul indicativ, timpul prezent, apar Ă®n versurile Ă®n care sunt exprimate concluzii cu valoare de adevăr general: Ce schimbătoare e la munte/ Lumina; Nebuni sunt. Doamne, visătorii! sau Ă®n care este surprinsă legătura dintre realitate (apariţia curcubeului) şi dorinţa eului poetic: Ş-un gând, un gând nebun (Ă®mi) vine!. Modul conjunctiv al verbelor evidenţiază planul imaginaţiei şi al dorinţei: Să mă avânt până la tine; Să urc tăriile cereşti; Să-ţi baţ cu degetu-n fereşti...; Dar când să urc... Poezia Curcubeul, scrisă de Dimitrie Anghel, are ca temă, aşa cum arată şi titlul acesteia, natura, apariţia curcubeului pe cer, care provoacă o stare de visare pentru eul poetic. Imaginea curcubeului devine proiecţia dorinţei de iubire şi de Ă®ntâlnire cu fiinţa dragă. Curcubeul este, Ă®n acelaşi timp, şi motiv de meditaţie asupra fragili¬tăţii imaginaţiei şi a condiţiei poetului, ca fiinţă care oscilează Ă®ntre realitate şi vis. Lectura acestei poezii mi-a creat o stare de visare şi de melan¬colie, o nouă perspectivă asupra curcubeului şi a imaginaţiei poetice. Curcubeul nu este numai un fenomen natural interesant, ci şi o punte care poate micşora distanţa dintre fiinţele care se iubesc. Pentru un poet, curcubeul devine expresia forţei de a imagina şi de a crea lumi posibile. Aşadar, poetul şi imaginaţia poetică creează perspective inedite asupra lumii Ă®nconjurătoare, invitând cititorul să aibă un ochi mai atent şi mai plin de imaginaţie atunci când priveşte lumea din jurul său.
28.05.200721.6KB
:p:p :rolleyes: varianta 14 tn 2007:P:P :rolleyes:
19.05.200743.1KB

 
tema 7 - pronumele personal si reflexivExerciţiu
13.06.201137.2KB
partea adriana adrian Ă®n pe strada ca 7, elev Ă®n clasa a viii-a la liceul teoretic „georgePartea aII-a Domnule Director, Subsemnata, Adriana Mihăiescu/ Subsemnatul, Adrian Mihăiescu, domiciliat/ domiciliată Ă®n Sighişoara, pe strada Observatorului, Ca numărul 7, elevă/ elev Ă®n clasa a VIII-a la Liceul Teoretic „George Coşbuc", vă rog să Ă®mi aprobaţi Ă®nscrierea la cursurile de astronomie organizate de Clubul Copiilor din localitate. Menţionez că doresc să particip la aceste cursuri Ă®ntrucât sunt pasionată/ pasionat de universul cosmic. Timişoara, 18.06.2007 Adriana Mihăiescu/Adrian Mihăiescu Domnului Director al Clubului Copiilor din Sighişoara.
28.05.200721.6KB
teodor/ teodora ardeleanu, cu domiciliul Ă®n alba iulia, pe strada stejar, la 14, elev/ elevăII. Domnule Director, Subsemnatul Subsemnata, Teodor/ Teodora Ardeleanu, cu domiciliul Ă®n Alba Iulia, pe Strada Stejar, la numărul 14, elev/ elevă Ă®n clasa a VIII-a, la Şcoala cu clasele I-VIII „(Petru Maior", vă rog să-mi aprobaţi Ă®nscrierea la cercul de dramatică de la „Clubul Copiilor". Menţionez că solicit aceasta deoarece sunt pasionat/pasionată de arta dramatică. Alba Iulia, 18.06.2007 Teodor/ Teodora Ardeleanu Domnului Director al „Clubului Copiilor" Alba Iulia III. Fragmentul dat, din opera literară Niculăiţă Minciună de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, prezintă o secvenţă Ă®n biografia unui personaj literar, Niculăiţă Gropescu, anunţat din primul enunţ al textului. Scriitorul indică detalii semnificative referitoare la eroul căruia urmează să-i facă portretul. Precizează, pe de o parte ele¬mente care ţin de familia sa, faptul că este feciorul lui Andrei Gropescu, dintr-un sătuc, Manga, din comuna Măgura, pe de altă parte, enumera cu rapiditate patru trăsături ale lui Niculăiţă. Prin locuţiunea adjectivală (băiat) cu judecată se precizează Ă®nţelepciunea personajului, prin adjectivele blajin la vorbă şi măsurat (Ă®n mişcări), blândeţea, firea echilibrată, iar adjectivul reluat sfios (şi nu ştiu cum să zic: dar sfios, ori prin urmare sfios) Ă®l califică drept un copil timid. Autorul insistă pe această din urmă trăsătură, motivând prin aceasta, pe parcursul textului narativ, alte calităţi ale eroului. Portretul personajului se constituie prin acumulare de trăsături. Modalităţile de caracterizare sunt cele specifice textului epic, respectiv cele directe (repere furnizate de autor, de către alte personaje, de personaj Ă®nsuşi) şi cele indirecte (trăsăturile se desprind din acţiunile personajului, din gânduri, din mediul Ă®n care trăieşte). Dimensiunile portretului sunt dominant morale, existând doar un detaliu folosit ca element de ordin fizic (să vezi pe domnul Ă®nvăţător că-i pune peste părul negru cununa de merişor.,.). Ca reper temporal, naratorul selectează din biografia personaju¬lui perioada din copilărie a lui Niculăiţă. Compoziţional, fragmentul dat cuprinde trei secvenţe distincte, prima dintre ele oprindu-se la ipostaza de elev a lui Niculăiţă, cea de a doua, la relaţia lui cu tatăl său, iar cea din urmă, cu un caracter de fabulă, prezintă istoria unei posibile porecle date copilului. Momentul premierii lui Niculăiţă dezvăluie trăsăturile morale ale copilului. Este conştiincios, silitor, perseverent, cu foarte bune rezultate la Ă®nvăţătură, obţinând Ă®n toţi anii de şcoală primară premiul Ă®ntâi. Naratorul insistă pe reacţiilor martorilor la eveniment, părinţi, autorităţi, consăteni. Din perspectiva acestor personaje, Niculăiţă apare ca mândria şi măgulirea părinţilor, oamenii din sat Ă®nconjurându-l cu dragoste şi urându-i: Şi la mai mare! Este evidentă bucuria părinţilor Ă®n momentele descrise de narator pe un ton admirativ: Că, de! nu e lucru puţin, Ă®n ziua de SĂ®mpietru, Ă®n şcoala Ă®mpodobită cu flori, s-auzi că strigă colo: „Premiul Ă®ntâi cu cunună *- Gropescu Niculae...". Fiind apreciat pentru firea sa aplecată spre carte, Niculăiţă nu este Ă®nsă iertat pentru greşelile copilăriei, aşa cum apar Ă®n viziunea tatălui său unele fapte săvârşite de el. Pentru cei din jur, el pare ca un copil ciudat, neĂ®nţeles, interiorizat, surprinzându-i pe ceilalţi cu preocupările lui stranii. Atras de aspecte variate ale vieţii, neĂ®nţelese de unii sau de alţii, Niculăiţă zăboveşte deseori Ă®n faţa viermilor de mătase sau observă zborul vreunei vietăţi, uitând de treburile la care era pus. Pentru caracterul lui curios şi reflexiv este aspru sancţionat de părinţi, fie cu bătaie: De câte ori nu l-a urecheat tat-su..., De câte ori a fost trezit de arsura unei nuiele..., fie cu Ă®njurături arsura unei nuiele Ă®nsoţită de o Ă®njurătură... fie - lucru care-1 durea cel mai mult - cu batjocură: Că Ă®ncet şi treptat a ajuns şi la batjocură... Timidi¬tatea eroului nu Ă®nseamnă o lipsă de personalitate: Ceea ce era mai greu de răbdat era batjocura, neavând curajul să se apere. Rememorând un moment din copilăria lui Niculăiţă, care, prin formula iniţială Ă®ntr-o zi, cum stătea pe un scăunel..., trimite parcă la un timp de poveste, naratorul repunctează indirect trăsături ale personajului, precum firea iscoditoare, permanenta dorinţă de a cunoaşte, alimentate de o curiozitate fără margini. Este uimit de faptul că descoperă lucruri surprinzătoare şi Ă®n lumea necuvântă¬toarelor, de exemplu, strategia pisicii de a-şi prinde prada, o vrăbi¬uţă nevinovată, aceea de a o imita. Impresionat de ceea ce văzuse, dorind să spună şi altora, va plăti pentru aceasta cu o posibilă poreclă pe care un vecin inventiv şi ironic, moş Grigore, i-o anticipează: Mă, o să-ţi scornească lumea o poreclă. O să te pomeneşti odată cu unul: „Niculăiţă Minciună" şi aşa o să rămâi... Este acuzat de minciună de acelaşi moş Grigore anulează istorisirea lui Niculăiţă, prin apelul la experienţa lui: Iaca, eu sunt de merg pe şaptezeci şi patru de ani, dar pisică să facă aşa din gât ca vrabia n-am auzit... Porecla personajului se va confunda cu persoana acestuia, deoa¬rece autorul chiar Ă®şi intitulează povestirea Niculăiţă Minciună. Impresionează Ă®n fragmentul dat măiestria autorului de a con¬tura, cu economie de mijloace artistice, folosind naraţiunea, dialogul şi descrierea, un portret care rămâne ca un exemplu al firii mereu iscoditoare şi neĂ®nţelese a omului din toate timpurile. Răspuns la 10 variante de subiecte pentru testare naţională 2007
19.05.20073KB
vreau si eu eseul de la pag 24 din manualul de cls a 9-a editura art va rogg multa ajutati-ma ca nuvreau si eu eseul nestructurat de la pag 24 din manualul de cls a 9-a editura ART va rogg multa ajutati-ma ca nu am nici o idee si imi trebuie pentru luni.Multumesc! :zzz: :zzz: :x :rusine:
30.10.201045.3KB

 
doi copii numara o minge! bancuri seciDoi copii numara o minge!
17.05.20073KB
as vrea shi eu rezumatul la fram ursul polar cezar rog mult =d ultima carte citita...As vrea shi eu rezumatul la Fram ursul polar Cezar Petrescu..va rog mult =D
08.01.20079.8KB
partea ioan/ ioana georgescu, cu domiciliul Ă®n iaşi, pe bulevardul nicolae la 35, elev/Partea aII-a Domnule Director, Subsemnatul/Subsemnata Ioan/ Ioana Georgescu, cu domiciliul Ă®n Iaşi, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, la numărul 35, elev/ elevă Ă®n clasa a VIII-a, la Şcoala cu clasele I-VIII „G. Călinescu", vă rog să-mi apro6aţi eliberarea unei adeverinţe de elev. Menţionez că aceasta Ă®mi este necesară pentru Ă®nscrierea la Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu", din Iaşi. Iaşi 18.06.2007 Ioan/Ioana Georgescu Domnului Director al Şcolii „ G. Călinescu" Iaşi
28.05.200721.6KB
a canalului cartoon aventuri, noi aici. Reclamă a canalului Cartoon Network: "Noi aventuri, noi extratereştrii" E corect? Vezi aici.
21.03.201113.6KB

 
1. desparte în silabe cuvintele subliniate cu galben. 2. diftongii, triftongii şi hiaturile din1. Desparte în silabe cuvintele subliniate cu galben. 2. Identifică diftongii, triftongii şi hiaturile din text. 3. Spune câte sunete şi câte litere au cuvintele subliniate cu roşu.
12.06.201159.8KB
valoarea şi a cuvintelor încercuite cu roşu din valori si sintactice ale cuvintelorIndicaţi valoarea morfologică şi funcţia sintactică a cuvintelor încercuite cu roşu din enunţurile următoare.
24.05.201155.8KB
continuare complement de pronominal posesiv in ac.Continuare
17.06.201022.9KB
as dori sie eu rezumatul cartii cismigiu et comp prin email va eu nu am gasito pe net =( ultimaas dori sie eu rezumatul cartii cismigiu et comp prin email va rog!!!!!!!!!!!! urgent!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! eu nu am gasito pe net =(
02.09.200867.9KB

 
si eu am nevoie de acest eseu :( il aveti anticipat :rotfl: eseu ~pag 24~ editura art clasa ix--Si eu am nevoie de acest eseu :( Il aveti careva? Merci anticipat :rotfl:
04.11.200827.3KB
=(=(:( ash avea nevoie cat mai repede de povestirea la iapa lui voda pe momentele si/sau nu astea=(=(:( ash avea nevoie cat mai repede de povestirea la IAPA LUI VODA pe momentele subiectului si/sau caracterizarea personajului principal...daca nu astea atunci macar la FLORIN SCRIE UN ROMAN de Mircea Cartarescu...povestirea celor 3 secv nartice (sau rezumat) , caracterizarea celor trei personaje...sau relatzia autor-narator-personaj....URGENT!!!! :hi::rusine:
22.07.20069.9KB
manual si 5 buna seara!!! va rog frumos sa ma ajutatiManual Humanitas pagina 95 exercitiul:4 si 5 Buna Seara!!!
22.11.201113.2KB
verbele la moduri şi arată lor tema 18 - moduriIdentifică verbele la moduri nepersonale şi arată funcţia lor sintactică.
17.06.201139.4KB

 
testul. tema 21 - test complexRezolvă testul.
18.06.201139.8KB
fram,ursul polar de cezar petrescu va sa o duc vineri am timp!!!!!! =d =d =d =d =d =d =d =dData:27.ianuarie.2008 Rezumat Fram,ursul polar de Cezar Petrescu va rog,Trebuie sa o duc vineri 1.ianuarie.2008,nu am timp!!!!!! =D =D =D =D =D =D =D =D =D
27.01.200834.5KB
valoarea a cuvintelor încercuite şi lor tema 2 - valori si sintactice ale cuvintelorIndică valoarea morfologică a cuvintelor încercuite şi funcţia lor sintactică.
28.05.201170.6KB
adverbele şi adverbiale şi lor tema 22 - functiile sintactice ale adverbuluiIdentifică adverbele şi locuţiunile adverbiale şi indică funcţia lor sintactică.
18.06.201134.4KB

 
faptul că de multă vreme vreau comunic şi ţie pe care le Ă®ncerc Ă®n fiecare deII. Izvoare, 18.06.2007 Dragă Răzvan, ĂŽţi mărturisesc faptul că de multă vreme vreau să-ţi comunic şi ţie emoţiile pe care le Ă®ncerc Ă®n fiecare dimineaţă de vară, aici la mine acasă, fim aşteptat vacanţa pentru a avea şi timp, şi dispoziţia necesară descrierii unui asemenea moment, Ă®ntr-un asemenea loc, cum este cel Ă®n care locuim noi. ĂŽţi voi descrie o zi de vară numai pentru a te convinge să abandonezi arşiţa de pe plajă, zgomotul obositor al oraşului, mofturile turiştilor din toată lumea, dar mai ales computerul de care nu te mai desprinzi şi a te dotări să vii la noi. De altfel, ţi se va ivi Ă®n curând acest prilej, pentru că tatăl meu va trece prin Constanţa şi va fi. o mare plăcere să se Ă®ntoarcă acasă Ă®mpreună cu tine. Dacă-ţi aduci aminte, casa noastră este Ă®n preajma unei păduri de brazi. Ploaia nu ne prea ocoleşte Ă®n vara asta, dar aici, la noi, nu-i ceva neobişnuit. Soarele se arătă târziu, Ă®l văd, după cum ţi-am spus, mai Ă®ntâi pe umerii brazilor şi apoi pe trotuarul din faţa casei. Ă®mprejurimile pline de copaci se continuă cu alţi arbori Ă®n curtea noastră. Dimineaţa şi ei se pregătesc de o nouă zi. Acum, Ă®şi rotunjesc sub razele potolite ale soarelui fructele. Vei avea o mare plăcere să-ţi Ă®ncepi ziua gustând din ele. Se trezesc şi micile vietăţi ale curţii noastre, fiecare dând de veste că există Ă®n felul ei. Câinele cel bătrân de-abia aşteaptă să fie mângâiat, iar pisica leneşă se fereşte de lumina zilei, căutându-şi un loc Ă®n care să lenevească. Micul dejun Ă®n chioşcul din grădină este o garanţie sigură pentru o zi frumoasă. Cred că detaliile despre obişnuita noastră dimineaţă te-au făcut deja să visezi la vacanţa pe care ţi-o vei petrece la noi. Aştept veşti bune de la tine şi transmite salutări părinţilor tăi, comunicându-le hotărârea ta de a veni aici. Cu drag, Iulian /Iuliana Oprea
22.05.20073KB
ratusca fazanRATUSCA
27.01.200859KB
din rescrie textele, eliminând tema 16 - pleonasmIdentifică pleonasmele din enunţurile următoare. Rescrie textele, eliminând pleonasmele.
17.06.201159.7KB
varianta 14 partea Ă®ntr-o din casă, o veche care din şi-i spune că venea chiar laVarianta 14 partea aIII-a Ieşind Ă®ntr-o dimineaţă din casă, naratorul-personaj Ă®ntâlneşte o veche prietenă care coboară din trăsură şi-i spune că venea chiar la el. După aceea, Ă®i cere un ser¬viciu prietenesc, ştiind că el este prieten cu profesorul Popescu. Deşi acesta Ă®ncearcă să-i explice că nu sunt decât cunoscuţi, doamna insistă să urce alături de ea Ă®n trăsură şi să meargă Ă®mpreună acasă la profesor, pentru a-1 convinge să-1 promoveze pe fiul ei, Ovidiu, care susţinea examenul de la sfârşitul celor şapte clase liceale. Ea afirmă că fiul său este persecutat, că Ă®i este ameninţată cariera şi că se teme să nu i se Ă®ntâmple vreo nenorocire, fiindcă e o fire sensibilă. Naratorul insistă să nu i se ceară acest lucru, propunându-i doamnei Georgescu să meargă mai bine tatăl copiilor la profesor, fiindcă este o persoană importantă şi e mai bine să intervină tatăl decât un străin. Doamna Georgescu nu acceptă, explicându-i că soţul ei nu se ocupă de copii şi că, dacă s-ar fi bazat pe el, ar fi rămas fără bacalaureat şi cei doi fii mai mari ai ei, Virgiliu şi Horaţiu.
19.05.20075.4KB

 
buna sunt in clasa a 9a si imi trebuie niste motto-uri despre joc si joaca imi poate zice si miebuna sunt in clasa a 9a si imi trebuie niste motto-uri despre joc si joaca imi poate zice si mie cineva de pe ce site k nu gasesc plzzzzzz.....:P :( :razz:
25.10.200924.2KB
Inapoi