Nedelcu
Administrator
 Din: Craiova
Inregistrat: acum 21 ani
Postari: 738
|
|
Cugetările sărmanului Dionis
de Mihai Eminescu
Ah! garafa pīntecoasă doar de sfeşnic mai e bună!
Şi mucoasa lumīnare sfīrīind săul şi-l arde,
Şi-n această sărăcie, te inspiră, cīntă barde
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.
Un regat pentr-o ţigară, s-īmplu norii de zăpadă
Cu himere!
Dar de unde? Scīrţīie de vīnt fereasta,
Īn pod miaună motanii la curcani vīnătă-i creasta
Şi cu pasuri melancolici meditīnd umblă-n ogradă.
Uh! ce frig
īmi văd suflarea, şi căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn iar de coate nici că-mi pasă,
Ca ţiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.
Cum nu sunt un şoarec, Doamne măcar totuşi are blană,
Mi-aş mīnca cărţile mele nici că mi-ar păsa de ger
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n părete şi nevasta o icoană.
Pe păreţi cu colb, pe podul cu lungi pīnze de painjen
Roiesc ploşniţele roşii, de ţi-i drag să te-uiţi la ele!
Greu li-i de mindir de paie, şi apoi din biata-mi piele
Nici că au ce sa mai sugă. Īntr-un roi mai de un stīnjen
Au ieşit la promenadă ce petrecere gentilă!
Ploşniţa ceea-i bătrīnă, cuvios īn mers păşeşte;
Cela-i cavaler
e iute
oare ştie franţuzeşte?
Cea ce-ncunjură mulţimea i-o romantică copilă.
Bruh! mi-i frig Iată pe mīnă cum codeşte-un negru purec;
Să-mi moi degetul īn gură am să-l prind ba las, săracul!
Pripăşit la vreo femeie, ştiu că ar vedea pe dracul,
Dară eu ce-mi pasă mie bietul īns! la ce să-l purec?
Şi motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. Măi motane,
Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic şi ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de mīţe, zău! că-n el te-aş pune vornic,
Ca să ştii şi tu odată, boieria ce-i, sărmane!
Oare ce gīndeşte hītrul de stă ghem şi toarce-ntr-una?
Ce idei se-nşiră dulce īn mīţeasca-i fantazie?
Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i īl īmbie,
Rendez-vous i-a dat īn şură, ori īn pod, īn găvăună?
De-ar fi-n lume numai mīţe tot poet aş fi? Totuna:
Mieunīnd īn ode nalte, tragic miorlăind un Garrick,
Ziua tologit īn soare, pīndind cozile de şoaric,
Noaptea-n pod, cerdac şi ştreşini heinizīnd duios la lună.
Filosof de-aş fi simţirea-mi ar fi vecinic la aman!
Īn prelegeri populare idealele le apăr
Şi junimei generoase, domnişoarele ce scapăr,
Le arăt că lumea vis e un vis sarbăd de motan.
Sau ca popă colo-n templul, īnchinat fiinţei, care
După chip ş-asemănare a creat mīţescul neam,
Aş striga: o, motănime! motănime! Vai
Haram
De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare.
Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul motănimei īl desfăşură nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul ş-a lui Duhuri liliecii?
Anathema sit! Să-l scuipe oricare motan de treabă,
Nu vedeţi ce-nţelepciune e-n făptura voastră chiară?
O, montani fără de suflet! La zgīriet el v-a dat gheară
Şi la tors v-a dat musteţe vreţi să-l pipăiţi cu laba?
Ii! că īn clondir se stinge căpeţelul de lumină!
Moşule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat?
Să visăm favori şi aur, tu-n cotlon şi eu īn pat
De-aş putea să dorm īncalea. Somn, a gīndului odină,
O, acopere fiinţa-mi cu-a ta mută armonie,
Vino somn ori vīno moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-ncă cu mīţe şi cu pureci şi cu luna,
Or de nu cui ce-i aduce? Poezie sărăcie!
_______________________________________
MEDITATII ONLINE LA LIMBA ROMANA
_______________________________________
BLOGUL PROFESORULUI DE LIMBA ROMANA
|
|
