Colectia de poze teme.3xforum.ro
Total 157 poze.

Inainte

 
cn ma ajuta shi pe mnn sa gasesc teste online de cl a 6??? :( :( pentru teza...cn ma ajuta shi pe mnn sa gasesc teste online de cl a 6??? :( :(
13.05.200728KB
datzimi ji mie va rog la partea a ii-a ji a iii-a de la varianta 8 pana la rog mult...am nevoiedatzimi ji mie va rog rezolvarile la partea a II-a ji a III-a de la varianta 8 pana la 15.............va rog mult...am nevoie urgent de ele:*:*:*:*:*
17.05.200710.4KB
partea i a. 1. cuvintelor în silabe: flu-tu-re, de-cât 2. chemare. 3. floare - înflorit, 4.Partea I A. 1. Despărţirea cuvintelor în silabe: flu-tu-re, plă-pând, des-chi-de-ţi, de-cât 2. primăvara, chemare. 3. floare - florărie, înflorit, înflorire. 4. Transcrierea adverbului de loc unde şi a prepoziţiei simple de 5. Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: tu - pronume personal; perdea - substantiv comun; putuşi - verb predicativ; mea - adjectiv pronominal posesiv. 6. Mă gândeam la această stea. (complement indirect). 7. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: deschideţi - predicat verbal; i - comple¬ment indirect; dintre ramuri - atribut substantival prepoziţional; -n geamuri - complement circumstanţial de loc. 8. Exemplu de răspuns: Transcrierea propoziţiei subordonate şi precizarea felului acesteia: ...să şi moară/ Aci, în foişorul nostru din cărare. - propoziţie subordonată com¬pletivă directă. 9. Cine vrea/1 aduce flori./2 B. 10. Măsura ultimului vers: 10 silabe. 11. Exemplu de răspuns: Fluture, tu, pe unde prin perdea/ Putuşi intra-n chilia mea?; Frumosule de catifea solară? 12. Exemple de răspuns: epitetul, comparaţia 13. Textul aparţine genului liric deoarece sunt prezente mărcile eului liric, verbele şi pronumele personale la persoana I, se exprimă în mod direct gândurile şi sentimentele poetului; are structură specifică operei lirice; sunt folosite figuri de stil ce conturează imagini artistice, prin care se sugerează stări/ atitudini 14. Structura echer plăpând este o metaforă care sugerează fragilitatea şi gingăşia flu¬turelui, perfecţiunea formei sale.
28.05.200721.6KB
evaluarea 2025 începe pe data de 23 iunie, cu o zi după fiecare examenului pentru elevii deEvaluarea Națională 2025 începe pe data de 23 iunie, cu o zi liberă după fiecare probă. Calendarul examenului pentru elevii de clasa a VIII-a
08.09.202457.5KB

 
va rog frm imi trb si mie eseul de la pag 24 ed art dak e ceva dupa melciva rog frm imi trb si mie eseul de la pag 24 ed art dak e ceva yo_blondutza2001
22.11.20096.4KB
sunt o fata de la 5 a shi am nevoie urgent de rezumatul mark twain- tom sayer!! va rog!!! colt albsunt o fata de la 5 a shi am nevoie urgent de rezumatul mark twain- tom sayer!! va rog!!! multumesc:razz:
03.11.200627.8KB
cn ma ajuta shi pe mnn sa gasesc teste online de cl a 6??? :( :( pentru teza...cn ma ajuta shi pe mnn sa gasesc teste online de cl a 6??? :( :(
13.05.200728KB
buna ziua! va rog daca ma puteti ajuta cu exercitiu 2,3 pag 190 manual humaitas clasa vii..de laBuna ziua! Va rog daca ma puteti ajuta cu exercitiu 2,3 pag 190 manual humaitas clasa VII..de la exersati. Va Multumesc :)
19.05.201383.5KB

 
vreau si o care sa va exprimati opimia despre ce ar insemna vreau si o compunere....in care sa va exprimati opimia despre ce ar insemna "Romanul, nascut poet"........va rog mult......ms mult sper sa ma ajutati =( :razz: :hi:
11.02.201032KB
hei... sh io am nevoie d acest avetsi? ;x :rotfl: :rotfl: :rotfl: eseu structurat de la pagina dehei... sh io am nevoie d acest eseu ;D care`l avetsi? ;x :rotfl: :rotfl: :rotfl:
10.10.201037.7KB
anul 1916, moş miron, dintr-un sat din ardeal, la gară pentru a afla veşti de peIII.(corect) ÃŽn anul 1916, moş Miron, ţăran dintr-un sat din Ardeal, aştepta la gară soldaţii întorşi acasă, pentru a afla veşti de pe front. Deoarece el spera să i se spună că armata română a intrat în război împotriva Austro-Ungariei, din care făcea şi Transilvania parte, răspunsul primit nu-l mulţumea. La începutul primăverii, când nu mai are din ce trăi, află că alţi bătrâni din sat obţin bani de la primărie. Cu toate că până acum nu a apelat niciodată la ajutor, este nevoit să facă acest lucru. Primarul îi spune însă că nu îl poate ajuta, fiindcă el nu are pe nimeni în război şi îl sfătuieşte să vândă otava pe care o are de anul trecut. Văzând că bătrânul îl priveşte încruntat fără a-i răspunde, crede că acesta aşteaptă să mai crească preţurile, dar când află că nu este aşa, îi propune să i-o vândă chiar lui. Bătrânul îşi îndreaptă însă trupul îngârbovit, pleacă şi nu mai revine nicicând la primărie.
16.05.20073.8KB
zi, pe la mijlocul lui martie, eram în livada de pe coasta din spatele casei razele soarelui careII. Freamătul primăverii ÃŽntr-o zi, pe la mijlocul lui martie, eram în livada de pe coasta din spatele casei bunicilor... Urmăream razele soarelui care se revărsau peste natura aburindă. ÃŽn jurul meu, merii, perii şi prunii se bucurau de mângâierea soarelui; pe crengi, începuseră a-şi scoate căpşorul muguraşi verzi. Mă gândeam cât de grele fuseseră primele zile ale primăverii. Mult se luptase soarele pentru a o învinge pe Baba Dochia cu cele nouă cojoace ale ei. Anotimpul alb se îndurase cu greu să plece, căci trimitea din când în când câte un roi de fluturi albi, prinşi într-un dans al vântului hoinar. Truda iernii fusese însă în zadar... Priveam departe, la orizont... Ce albastru era cerul! Undeva, spre răsărit, se zărea un stol de păsări călătoare. Se întorceau la cuiburile lor. „Cu siguranţă că le-a fost dor de casă!", mi-am spus. Cântul lor de bucurie era un semn că au sosit zilele frumoase. în curând, prin iarba fragedă, se vor ivi flori multicolore şi vor porni albinele cu zumzetul lor plin de energie... Păsărelele îşi vor începe concertele pe lunci, prin văi şi pe dealuri, iar pădurile îşi vor primi cu bucurie oaspeţii veniţi din depărtări toride. Oriunde mă uitam, era verdeaţă. Din loc în loc, ieşiseră frunze mărunte pregătite să ocrotească florile ce se vor ivi în curând. Gâzele îşi începuseră zborul. „Cât freamăt este primăvara! E cald, e bine, e minunat!", mă gândeam în timp ce mă îndreptam spre casă. într-adevăr, reînvierea naturii ne umple sufletul de bucurie...
19.05.200713.5KB

 
i.a 1. cratima elidarea vocalei ă, a două de vorbire diferite etc. 2. cuvinte derivateI.A 1. Cratima marchează elidarea vocalei ă, pronunţarea împreună a două părţi de vorbire diferite etc. 2. Cuvinte derivate cu prefix: însângerată, înfricoşată. 3. Familia lexicală a substantivului copil: copilaş, copilăros, a. copilări, copilărie, copilandru etc. 4. Substantive în cazul genitiv: gradinei, chioşcului, păsări, copilului. 5. Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: stând - verb (gerunziu); o - articol nehotărât; care — pronume relativ; amar — adverb de mod. 6. Dezvoltarea atributului în propoziţie subordonată atributivă: ...asupra bietei pă¬sări/1 care dormea/2 7. Funcţiile sintactice ale cuvintelor subliniate: ei - atribut pronominal genitival; copilului - atribut substantival genitival; o - complement direct; acolo - complement circumstanţial de loc. 8. Propoziţia subordonată circumstanţială de loc este: unde, după câteva sbătăi, zăcea moartă . 9. Fraza în care există şi o propoziţie subordonată completivă indirectă, având ca regent verbul a da: Dau sfaturi bune/1 cui are nevoie./2 B. 10. Modul de expunere predominant este naraţiunea. 11. Structura care conţine o comparaţie este: Totul se petrecuse ca o fulgerare. 12. Figura de stil identificată în structura într-o risipire de fulgi zăcea pasărea însân¬gerată: inversiunea/ personificarea/ epitetul. 13. Textul aparţine genului epic deoarece identificăm prezenţa naratorului, indici tem¬porali şi spaţiali ai întâmplării, existenţa personajelor, îmbinarea modurilor de expunere (naraţiunea, dialogul, descrierea) etc. 14. Punctele de suspensie din finalul fragmentului sugerează regretul provocat de moartea păsării/ sentimentul personajului-narator că fapta sa bună a fost zadarnică etc. II. Colega mea Sunt în clasă... Stau rezemat într-un cot şi o privesc pe Maria, colega mea, iar gândul se întoarce cu ani în urmă, când am venit în clasa I. Din prima zi de şcoală, doamna învăţătoare ne-a pus în aceeaşi bancă. Era atâta de sfioasă! Cu ochi mari, albaştri, cu părul lung şi blond, părea o mică prinţesă... Acum, la 14 ani, aproape nimic nu s-a schimbat în înfăţişarea ei. Ochii i-au rămas la fel de albaştri şi de frumoşi... în clipele ei de visare, devin atât de adânci! Părul blond, mereu lung, îi încadrează faţa ovală, cu buze roşii, cu un contur deosebit. E frumoasă şi deşteaptă!... Chiar dacă privirile ei sunt uneori nostalgice, este plină de viaţă. în momentele critice, ea este cea care ne încurajează pe toţi. Găseşte mereu soluţii la orice problemă. Este alături de noi atunci când luăm o notă proastă sau când trecem printr-o criză sentimentală. Este un bun şi tainic sfătuitor. Fire energică, îndrăgeşte mai mult ţinuta sport. Este foarte pretenţioasă în privinţa hainelor. Poartă de obicei pantofi sport, blugi şi bluze lejere. Nu agreează ţinuta festivă. Se îmbracă fustă, cămaşă sau sacou doar la ocazii. Nici accesoriile nu o preocupă în mod deosebit. Are o frumuseţe naturală care îi conferă distincţie... Printre hobby-urile ei se numără înotul, atletismul şi excursiile. Mă mir de unde are atâta energie... Nimic nu-i scapă. Este o fată extraordinară care stârneşte admiraţia tuturor. Spre să rămână prietena mea pentru totdeauna... III. Cu o zi înainte, încercat de o migrenă, naratorul-personaj lasă deoparte cartea pe care o citea şi se îndreaptă spre Parcul Carol. în apropiere, întâlneşte un băiat de 17-18 ani care ţine în mână o colivie în care se află o pupăză. Intrigat de ceea ce vede, se opreşte şi-1 întreabă pe băiat ce are de gând să facă cu pasărea. Aflând că este de vânzare şi că a fost luată din scorbura unui copac din Jilava, se hotărăşte să o cumpere cu cincizeci de lei. Scoate pasărea din colivie, îi mângâie penele şi îi dă drumul, felicitându-se că a făcut o faptă bună. în tot acest timp, se gândeşte dacă aceasta va şti să se întoarcă la cuibul său. ÃŽn timp ce se întoarce spre casă, se opreşte în locul unde eliberase pasărea din colivie. Alături, pe o bancă, un copil plânge, iar pe pietriş zace o pasăre plină de sânge. Bona, care stă alături de copil şi care înainte îl văzuse eliberând pasărea, îl lămureşte asupra celor întâmplate: o pisică o sfâşiase. :D
16.05.20073.8KB
genului liric literare în care se în mod direct idei, gânduri, „voceaIII. Aparţin genului liric creaţiile literare în care se exprimă în mod direct idei, gânduri, sentimente. „Vocea" care comunică prin intermediul imaginilor artistice gândurile şi sentimentele, este eul liric, aie cărui mărci lexico-gramaticale sunt: limbajul expresiv, frecvenţa verbelor şi a pronumelor de persoana I şi a II-a singular şi plural, punctuaţia expresivă etc. O altă trăsătură a textului liric este structura specifică: e scris în versuri grupate de regulă în strofe, iar expresivitatea e sporită de muzicalitatea reali¬zată prin rimă, ritm şi măsură. Creaţia literară Printre lacurile de munte, scrisă de Lucian Blaga, aparţine genului liric, deoarece prezintă trăsăturile acestuia. Vocea eului liric se remarcă prin verbe şi pronume la persoana I, plural {ne odihnim, în noi, am vedea, ne), care arată că eul liric se exprimă în numele unei colectivităţi, implicând şi cititorul. De asemenea, exclamaţiile retorice (Ce calm! Ce puritate!) sunt rodul exprimării directe a impresiilor. Limbajul este sugestiv, existând figuri de stil şi imagini ar¬tistice, prin intermediul cărora eul liric îşi exprimă gândurile, sen¬timentele şi trăirile. Astfel, metaforele, inversiunile şi exclamaţiile retorice conturează un tablou de natură fermecător, având ca temă descrierea unui peisaj de munte, temă desprinsă chiar din titlu: Printre lacurile de munte. Constituit din trei catrene, textul prezintă o muzicalitate specifică, redată prin elementele moderne de versificaţie: măsura variabilă şi versul liber. ÃŽn primele două versuri, se remarcă trăirile eului liric de linişte şi de calm, prin verbul a se odihni, la indicativ, prezent, persoana I, plural; Ne odihnim în iarbă, cu un rest de oboseală în noi, ca sufletul. Comparaţia prezentă în aceste versuri relevă contrastul existent între pacea şi armonia din natură şi sufletul încărcat de griji al poetului. Pacea şi liniştea sunt accentuate în versul al treilea tot prin prezentul indicativului stăm şi privim, care dă impresia că tabloul descris este real, concret. ÃŽn versul Soarele a asfinţit în argintul de vest se creează o imagine vizuală aparţinând planului îndepărtat, cosmic, care sur¬prinde culoarea cerului la apus. Metafora în argintul de vest pune în evidenţă luminozitatea văzduhului; culorile deschise ale acestu¬ia fiind în contrast cu nuanţele roşiatice pe care cerul le are în mod obişnuit în acest moment al zilei. Strofa a doua potenţează imaginile luminoase strălucitoare, printr-o altă metaforă: aerul de cleştar şi prin enumeraţia din următoarele trei versuri: stâncile, brazii, munţii, lucrurile toate,/ chiar cele mai depărtate,/ se conturează mai clar. Un rol impor¬tant în crearea unui tablou luminos, strălucitor, îl are adjectivul la gradul superlativ relativ de superioritate cele mai depărtate. Imaginea vizuală, amplă, de perspectivă îndepărtată, este scoasă în evidenţă prin adverbul la comparativ de superioritate mai clar. Exclamaţiile retorice (Ce calm! Ce puritate!) evidenţiază tră¬irile eului liric de încântare, de bucurie în faţa peisajului de munte dominat de puritate şi de limpezime. Apropierea planului cosmic de planul terestru este reliefată printr-o propoziţie condiţională (Dacă am vedea cu lacurile), care accentuează starea de armonie universală. în final, distanţa dintre cele două planuri se estompea¬ză, planul terestru primeşte o parte dintre atributele planului cosmic, devenind curat, pur şi armonios. ÃŽn opinia mea, opera literară Printre lacurile de munte de Lucian Blaga conturează un tablou de natură fermecător care inspiră linişte şi calm. în primul rând, aceste sentimente îi sunt transmise cititorului prin verbele şi pronumele personale la per¬soana I, plural, încă de la începutul textului (Ne odihnim în iarbă, cu un rest/ de oboseală în noi, ca sufletul). Apoi, imaginile vizuale sunt luminoase, strălucitoare, ceea ce inspiră sentimente de încân¬tare şi de optimism. Metaforele inedite (argintul de vest, aerul de cleştar) creează astfel de imagini care insuflă bună dispoziţie şi bucurie de a trăi. Aceste trăiri sunt exprimate şi prin exclamaţia retorică (Ce calm! Ce puritate!). Aşadar, mesajul textului poate fi desprins cu uşurinţă: nimic nu se compară cu liniştea şi calmul pe care ni le strecoară în suflete contemplarea unui peisaj de munte. Sus, printre brazi şi lacuri, pământul, aflat mai aproape de cer, primeşte o părticică din sfinţenia planului celest, iar omul găseşte aici cel mai bun refugiu şi cel mai bun mijloc de a se elibera de tot ce este pământesc. Printre lacurile de munte de Lucian Blaga este o creaţie lirică, deoarece gândurile, sentimentele şi trăirile eului liric sunt exprima¬te în mod direct; ipostaza autorului în text este reprezentată de eul liric, care are mai multe mărci lexico-gramaticale, iar limbajul este sugestiv, cu multe figuri de stil şi imagini artistice.
19.05.200713.5KB
de mai jos. tema 17 - sens propriu si sens figuratRezolvă exerciţiile de mai jos.
17.06.201135.2KB
varianta din povestirea drum la moş anania, de mihail sadoveanu, fragmentul dat are caVarianta 20 III. Selectat din povestirea Drum la moş Anania, scrisă de Mihail Sadoveanu, fragmentul dat are ca temă conturarea portretului pădura¬rului sensibil, inimos şi devotat muncii sale. în firul epic, apar trei personaje: pădurarul, Damian Puşcaşul şi naratorul-personaj. Implicarea naratorului în acţiune este reliefată prin verbe la persoana I: pornii, mi s-apărut, aveam de mers. După cum se reflectă şi în titlu, Anania este personajul principal, atenţia citiorului fiind captată de atitudinea impunătoare şi de comportamentul prietenos al acestuia pe tot parcursul fragmentului. Calităţile sale sunt evidenţiate atât prin mijloace de caracterizare directă, cât şi prin mijloace de caracterizare indirectă. încă de la început, naratorul precizează ocupaţia lui moş Anania: pădurarul statului. Chiar dacă este în vârstă (idee desprinsă încă din titlu prin substan¬tivul moş), impune prin aspectul exterior, prezentat tot în mod direct, prin descriere: Priveam trupu-i nalt şi spătos şi pletele-i albe ca omătul. Mustăţile-i erau albe ca şi pletele. Epitetele nalt şi spătos, precum şi comparaţiile conturează parcă tipul înţeleptului legendar (aceeaşi sugestie fiind dezvăluită şi prin metafora din structura ieşi în prag portarul cetăţii). Semnificativă este apoi culoarea albă, asociată zăpezii, care pune în valoare sufletul curat, neîntinat de rău, al pă¬durarului. Aşadar, trăsăturile exterioare scot în evidenţă şi câteva dintre trăsăturile lui morale. în ciuda vârstei, dovedeşte profunzime şi agerime intelectuală, calităţi care i se citesc în privire: Obrazu-i era ras proaspăt şi ochii aveau o lucire vie şi neagră. ÃŽn drum spre casa pădurarului, Damian Puşcaşul, prietenul narato¬rului, reflectează asupra altor calităţi ale eroului. Dragostea pentru lo¬curile în care trăieşte este pusă în lumină de către acesta prin epitetul metaforic om vechi de pădure care sugerează admiraţia sa privind îndelunga activitate a lui Anania. Trăind printre brazi, printre stânci, în locuri depărtate, a ştiut să protejeze pădurea şi a obţinut încrederea celor mari în munca sa. Aceasta este semnificaţia inversiunilor: bun pădurar şi meşter vânător, însoţite de enumeraţie şi de repetiţie: Unde a fost un urs, el l-a ştiut; unde-a trecut un cerb, el i-a găsit urma. Firea caldă şi primitoare a bătrânului om de munte este dezvălu¬ită atât în mod direct, din cuvintele naratorului, cât şi în mod indirect, din fapte şi din vorbe. Astfel, prin epitetul prietenos şi prin verbe la imperfect, naratorul arată cât de bine au fost primiţi întotdeauna la casa lui: ne făcea un foc zdravăn, ne întindea otavă şi lăvicere şi-şi scula baba ca să ne ospăteze. Admiraţia şi dragostea pentru pazni¬cul munţilor este relevată prin adjectivul pronominal posesiv, persoana I plural, din structura: Era moş Anania al nostru.... forma de plural evi¬denţiind căldura cu care este privit de toţi cei care îl cunosc. Ospitalitatea ce-1 caracterizează transpare şi în mod indirect din atitudinea lui şi din vorbele cu care îi primeşte: Aha! Bine-aţi venit!... Dialogul dintre cei trei este elocvent în privinţa devotamentului eroului pentru munca sa şi a dragostei pentru vietăţile pădurii. Bătrânul Anania este o fire sensibilă, simte pulsul pădurii, se bucură de frumu¬seţile ei şi trăieşte în consonanţă cu aceasta. Ultima replică a pădu¬rarului conturează tocmai relaţia armonioasă cu universul tainic al înălţimilor: luna-i plină şi pădurea tace. Iaca aşa ies nopţile ş-ascult. Avem şi noi bucuriile noastre când învie şi se încheie codrul, da, iarna-i cu nelinişte, cu mare singurătate... Compararea sălbăticiunilor plăpânde cu nişte fraţi demonstrează sensibilitatea lui, vizibilă şi din felul lui de a vorbi. Anii adunaţi în argintul tâmplelor îi dau calm şi echilibru, dar, ca orice om, trăieşte regretul trecerii timpului şi meditează cu nostalgie asupra îmbătrânirii fiinţei în raport cu eternitatea naturii: Ia şi noi ne petrecem vremea noastră şi scădem şi îmbătrânim, iar muntele creşte! îl suim tot mai greu... Pădurea-i tot tânără. Toate calităţile lui moş Anania (ospitalitatea, sensibilitatea, dra¬gostea pentru pădure şi pentru „locuitorii" ei paşnici) sunt accentuate în relaţia cu cei doi călători. Modul în care îi primeşte târziu în noapte demonstrează că aceştia îi sunt prieteni vechi şi că se bucură de venirea lor. Plăcerea de a vorbi despre împărăţia tăcerii în care vieţuieşte se desprinde şi din invitaţia pe care i-o face naratorului de a ieşi oleacă pe-afară. Grăind domol, pătrunde parcă nu numai tainele pământului, ci şi pe ale cosmosului {luna-i plină şi pădurea tace) şi uită de sine, contopindu-se cu singurătatea depărtărilor. „Muţenia" interlocutorului nu este decât un semn de admiraţie pentru „păstorul" cel înţelept şi sensibil al ţinutului de basm pe care îl stăpâneşte. Depărtările tainice par desprinse dintr-o poveste. Păzită de munţii cei înalţi, casa lui moş Anania oferă siguranţă: Mi s-a părut că ajung la o cetate de piatră. Descrierea locurilor prin intermediul unor meta¬fore creează impresia unui spaţiu sacru, impunător prin strălucirea omătului imaculat: în lumina zăpezii, o căsuţă abia se zărea. Apariţia unei fiinţe asemănătoare celor din basm (Un lătrat iute începu să sune după o uşă: parcă era căţeaua din poveste, cu dinţi de fier şi cu măsele de oţel.) intensifică impresia de pătrundere într-un spaţiu plasat la graniţa dintre real şi imaginar. ÃŽntr-un asemenea ţinut, bătrânul întruchipează imaginea unui per¬sonaj legendar. Sensibil, prietenos, priceput şi trăitor în singurătate, moş Anania este tipul pădurarului devotat, stăpân al înălţimilor pe care a ştiut dintotdeauna să le ferească de răutăţile oamenilor.
16.05.20073.8KB

 
dramatic cuprinde operele literare scrise cu scopul de a fi pe dialogul fiind modul de expunere seIII. Genul dramatic cuprinde operele literare scrise cu scopul de a fi reprezentate pe scenă, dialogul fiind modul de expunere pre¬dominant; acţiunea se dezvoltă în jurul unui conflict dramatic; textul dramatic se organizează în acte, scene sau tablouri, având o aşezare specifică în pagină; de asemenea, sunt prezente indica¬ţiile scenice care au rolul de a fixa decorul şi de a marca atitudi¬nea, comportamentul personajelor. ÃŽn primul rând, fragmentul citat din piesa Geamandura îşi de¬monstrează caracterul dramatic prin prezenţa dialogului, ca mod de expunere predominant. ÃŽn al doilea rând, textul se împarte în acte şi tablouri, având o aşezare specifică în pagină. Astfel, fragmentul selectat din Actul I, Tabloul I, se constituie ca o înlănţuire de replici ale celor trei personaje: pictorul Rembrand, fotograful Zeiss şi băiatul Alagrec. ÃŽn al treilea rând, existenţa indicaţiilor scenice susţine acelaşi caracter dramatic al operei citate. Rolul lor este de a introduce per¬sonajele, de a oferi câteva date esenţiale despre acestea (cine sunt, cu ce se ocupă, care este vârsta sau aspectul lor fizic). Spre exem¬plu, încă de la început, aflăm despre Rembrand atât un detaliu de ordin fizic, cât şi unul de ordin moral: tânăr; pictor robust şi talentat. în plus, indicaţiile scenice fixează cadrul întâmplărilor (acţiunea se petrece pe plajă, aproape de Mangalia): Un petec de faleză în apropierea Mangaliei. Pe parcurs, prin intermediul indi¬caţiilor scenice, se oferă date despre atitudinea şi comportamentul personajelor, dovedindu-se a fi mijloace importante de caracteri¬zare a celor implicaţi în acţiune. Structurată pe baza unui conflict dramatic, acţiunea urmăreşte evoluţia personajului. Astfel, în fragmentul citat, există câteva secvenţe reprezentative în privinţa preocupărilor şi comporta¬mentului celor trei personaje. Pe plajă este instalat şevaletul lui Rembrand, un pictor talentat. în timp ce acesta lucrează, alături, pe un bolovan, stă Alagrec, un băiat de 15-16 ani, cântând la muzi¬cuţă. După un timp, pictorul se arată nedumerit în privinţa insistenţei cu care băiatul se uită la tabloul pe care tocmai îl terminase. Faptul îl miră pe Rembrand, căci se întreabă care ar fi motivul acestei insistenţe, din moment ce Alagrec nu se mişcase de lângă el toată ziua şi îi urmărise în permanenţă gesturile. Băiatul îşi motivează extrem de bine comportamentul. Comen¬tează cu pricepere imaginea nopţii reflectate în tablou, naturaleţea picturii, surprinzându-i pe Rembrand şi pe fotograful Zeiss. La insistenţele celor doi, Alagrec ezită să-şi continuie discursul de „critic de artă", gândindu-se că Zeiss, ironic de felul lui, îl va lua în râs. Rembrand întăreşte ideea enunţată de băiat despre la im¬presia de viaţă adevărată desprinsă din pictură. Spre nedumerirea pictorului, şi Zeiss face un comentariu inte¬resant în privinţa relaţiei dintre arta adevărată şi viaţă. Apoi, în acelaşi stil ironic, Zeiss spune că afirmaţia lui nu face altceva decât să expliciteze comentariul băiatului. Din toate acestea, Rembrand trage concluzia că Alagrec are talent la pictură. Fotograful schimbă sensul discuţiei, întrebând ce au la cină. Răspunsul rapid al lui Alagrec, din care reiese clar că nimic nu s-a schimbat în privinţa meniului lor, că vor mânca din nou guvizi, îl determină pe Zeiss să întrebe zeflemitor dacă nu au cumva şi compot de guvizi, aliment inexistent. La fel de ironic, îi răspunde şi Rembrand care îi reaminteşte că la mare guvizii sunt ingredien¬tul de bază al pregătirii hranei zilnice. Dintre cele trei personaje, Rembrand atrage în mod deosebit atenţia cititorului, în primul rând prin numele său care poate fi asociat cu cel al renumitului pictor olandez din secolul al XVII-lea, Rembrandt. Indicaţiile scenice reprezintă un mijloc direct de ca¬racterizare. Prin intermediul acestora, încă de la început, se dez¬văluie nu numai profesia sa (este pictor) şi două detalii de ordin fizic (este tânăr şi robust), ci şi un detaliu de ordin moral (este ta¬lentat). Pe parcurs, aceleaşi indicaţii scenice pun în evidenţă firea sa meditativă (reflexiv). Portretul moral al pictorului se completează cu alte câteva tră¬sături, desprinse în mod indirect, din fapte, vorbe, gesturi, rela¬ţia cu celelalte personaje şi nume. în primul rând, faptele sale şi atitudinea pe care o are la ridicarea cortinei demonstrează că este preocupat de ceea ce face, că nu se dă bătut până nu-şi duce munca la bun sfârşit: La ridicarea cortinei, Rembrand se află în picioare în faţa şevaletului şi termină de pictat drumul către Mangalia. Este echilibrat şi cumpătat. Atitudinea lui Alagrec de a privi cu insistenţă tabloul îl miră, dar nu reacţionează impulsiv; îi as¬cultă răspunsul şi meditează asupra a ceea ce spune acesta. Firea sa echilibrată se evidenţiază aşadar şi din vorbe: Puştiul a spus un lucru foarte important... Foarte important! ÃŽn relaţia cu prietenul său, fotograful Zeiss, demonstrează că şi el ştie să fie ironic. Neîncrezător, atunci când Zeiss se exprimă asemenea unui critic de artă, îi răspunde cu ironie: Unde ai citit tu ce spui?. Cei doi se tachinează, dialogul punând foarte bine în valoare prietenia lor solidă. Astfel, la nemulţumirea lui Zeiss referitoare la repetarea aceluiaşi meniu, exprimată prin replica ironică: Dar compot de guvizi n-avem?, Rembrand îi răspunde în acelaşi stil: Cred că în mare n-ai pretenţia să pescuiesc păstrăvi. Dacă între ei nu ar fi existat o prietenie adevărată, asemenea replici ar fi dus la supărări. Comportamentul faţă de Alagrec scoate în evidenţă şi alte trăsături morale ale lui Rembrand. Pictorul îi ascultă cu atenţie comentariile, ceea ce demonstrează că nu este deloc îngâmfat, dimpotrivă, este modest şi preocupat de spusele băieţandrului. îi apreciază în mod deosebit ideile şi trăieşte cu bucurie revelaţia faptului că Alagrec are talent. Aşadar, el nu are doar calităţile unui pictor valoros, care permit asocierea cu pictorul olandez, ci şi pe cele ale unui om modest, prietenos, sensibil şi plin de viaţă. ÃŽn concluzie, Geamandura de Tudor Muşatescu, aparţine ge¬nului dramatic, deoarece este împărţită în acte, scene şi tablouri, cuprinde indicaţii scenice, dialogul este modul de expunere predo¬minant şi este scris în scopul reprezentării scenice.
24.05.20073.8KB
wow multumesc :rolleyes: sa / s-aWoW multumesc :rolleyes:
12.01.201177.8KB
din triumful de i.l. caragiale, fragmentul dat are ca temă de a-şi pune în valoareIII. Selectat din schiţa Triumful talentului, scrisă de I.L. Caragiale, fragmentul dat are ca temă încercarea tânărului Niţă Ghiţescu de a-şi pune în valoare talentul de a scrie frumos. Niţă Ghiţescu este personajul principal al textului, deoarece întreaga acţiune se concentrează în jurul trăsăturilor şi faptelor sale. Portretul acestuia se conturează încă din prima frază printr-o prezentare făcută de către narator, care-1 descrie, raportându-1 la camaradul său, Ghiţă Niţescu. Apropierea dintre cei doi este evi¬denţiată şi prin jocul de cuvinte produs de alegerea unor nume cu sonoritate asemănătoare: Niţă Ghiţescu şi Ghiţă Niţescu. Prima ipostază în care este surprins personajul este aceea de elev într-o şcoală de provincie (au fost odată-ntr-o şcoală de pro¬vincie doi buni camarazi), în care se remarcă, nu numai în compa¬raţie cu Ghiţă Niţescu, ci faţă de toţi ceilalţi copii prin talentul lui la scris, de care se minuna toată lumea. Naratorul insistă asupra acestei calităţi, prin cuvinte elogioase, semnificativă în acest sens fiind comparaţia pe care o face între caietul lui Niţă Ghiţescu şi perfecţiunea scrisului de tipar: puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar modelul de caligrafie, scris de mână. Folosirea verbului la persoana a II-a singular accentuează tonul admirativ, sugerând ideea că oricine ar putea confirma această afirmaţie. Calitatea aceasta ieşea însă mai clar în evidenţă prin comparaţia cu prietenul său, care scria nu se poate mai urât. Cea de-a doua voce, care completează prin acelaşi procedeu al caracterizării directe portretul personajului, îi aparţine dascălului său, căruia i se atribuie un îndemn prin care îi arată calea pe care ar putea s-o urmeze în viaţă, ţinând cont atât de darul cu care este înzestrat, cât şi de neajunsurile existenţei lui (e fără părinţi, nu e prea deştept şi nici harnic nu e): va trebui să-şi câştige existenţa cu condeiul. încrederea dascălului în reuşita lui se bazează şi pe faptul că tânărul avea un comportament bun: cum te ştiu că n-ai purtări rele, cu vremea ai să-naintezi. O altă ipostază este aceea a tânărului ajuns în capitală. Voinţa de a-şi schimba soarta şi simţul realităţii sunt trăsături evidenţiate prin fapte. Astfel, ştiind că fără ajutor nu va izbândi, încearcă să cunoască mulţi oameni şi să-şi scoată în lumină ta¬lentul: A făcut cunoştinţă ba cu unul, ba cu altul, recomandându-şi talentul. Fire optimistă, nu renunţă la căutări, chiar dacă nu se alege din toată strădania lui decât cu complimente şi dovezi de admiraţiune. Ca o răsplată a răbdării, pe neaşteptate, este anunţat că are şanse să ocupe unul dintre cele trei posturi de copişti de la Ministerul de Interne. Atitudinea de după examen dovedeşte o umbră de îndoială în privinţa reuşitei {deşi dictarea mersese cam prea iute...), dar îşi păstrează, calmul: a zâmbit mulţumit de sine, încrezător în pri¬ceperea sa Faptul că numele său nu se regăseşte pe lista celor admişi în momentul în care se anunţă rezultatele îi provoacă însă dezamăgire: Şi ce frumos scrisesem, domnule! a zis Niţă, mâhnit... Sentimentul trăit de personaj este reliefat atât de exclamaţie, cât şi de adjectivul mâhnit. Revenirea lui Niţă la starea sa optimistă este sugerată în ultima parte a fragmentului: N-a trecut o săptămână şi iată că s-a publi¬cat concurs pentru un post de perfect caligraf la acel ultim mi¬nister... Adjectivul ultim accentuează ambiţia băiatului, lăsând să se înţeleagă faptul că acesta umblase pe la toate ministerele pentru a găsi de lucru. Cuvântul dar aduce însă,în prim-plan ideea că neprevăzutul şi-a făcut din nou loc în viaţa lui Niţă Ghiţescu: Dar, în ajunul concursului, se-ntâmplă, cum se-ntâmplă în orice poveste... întrebarea retorică să se-ntâlnească - cu cine? şi inver¬siunile vechea lui cunoştinţă, bunul său camarad de odinioară sugerează parcă ghinionul repetat al personajului, amplificându-1: deşi pare a fi pe drumul cel bun, intervine mereu câte ceva care îl împiedică să reuşească. Trăsăturile lui Niţă Ghiţescu (statornicia în prietenie, ambiţia, răbdarea, perseverenţa, simţul realităţii) sunt accentuate în relaţia cu celelalte personaje. încă de la începutul textului, reiese faptul că Niţă a ştiut să fie un bun camarad. Firea sa deschisă, sociabilă, se remarcă şi din bucuria regăsirii bunului său camarad de odinioară. ÃŽn relaţia cu cei de alt statut social (cu dascălul şi, mai ales, cu un domn membru din comisie) dovedeşte modestie şi simplitate. Comportamentul său este politicos: apoi a înmânat-o cu mult res¬pect unui domn membru. El ştie, de asemenea, să se adapteze timpului său, în care nu poate reuşi de unul singur: a făcut cunoştinţă ba cu unul, ba cu altul. Deşi admirat pentru talentul deosebit la scris, personajul stâr¬neşte compasiune prin ghinionul pe care îl are de a nu se putea realiza, în ciuda faptului că i se recunoaşte competenţa în domeniul pe care şi-1 alege. Remarca naratorului cum se-ntâmplă în orice poveste eviden¬ţiază caracterul general-valabil al concluziei ce se poate deduce din text: realitatea cu care se confruntă deseori omul în viaţă dovedeşte că meritele şi calităţile cuiva nu sunt întotdeauna suficiente în viaţa de zi cu zi.
16.05.20073.8KB
buna vreau si eu rezumatul la repausul dominica de ion luca caragiale doar 15 randurii va rog frumosBuna vreau si eu rezumatul la Repausul Dominica de Ion Luca Caragiale doar 15 randurii va rog frumos pana diseara! Multumesc :hi:
07.02.201213.4KB

 
revista :zzz: fazanrevista :zzz: :surprised:
02.10.200746.9KB
de mai jos. tema 24 - sinonime neologiceRezolvă exerciţiul de mai jos.
18.06.201128KB
cn imi da va roggg rezumatu la am nevoie de el urgent :hi: ultima carte citita...cn imi da va roggg rezumatu la baltagu...plz am nevoie de el urgent :hi:
06.09.200738.4KB
plsss.help clasa a-6-aplsss.help
07.03.201014.9KB

 
partea buzău ţi-am mai scris de multă vreme, pentru că am avut un semestru greu,Partea aII-a Tudor Vladimirescu, Buzău 18.06.2007 Dragă Mihai/Dragă Mihaela, Nu ţi-am mai scris de multă vreme, pentru că am avut un semestru greu, cu teme destul de dificile, testări şi multe proiecte. Vacanţa de vară a venit la momentul potrivit: mă voi odihni, voi citi, mă voi distra cu prietenii şi mă voi bucura de farmecul naturii. ÃŽţi scriu pentru a-ţi spune cât de impresionat am fost recent de spectacolul naturii. Era o zi de vară extrem de călduroasă. Canicula stăpânea peste pământ. Am pornit, împreună cu prietenii, spre râul de lângă sat, pentru a ne scălda. Distracţia era pe cinste! ...Deodată însă, la orizont şi-au făcut apariţia câţiva nori de un albastru închis. Treptat, s-au adunat tot mai mulţi, devenind parcă nişte balauri cu zeci de capete. Vântul, care îşi înteţise puterile vijelioase, îi purta în văzduh, făcându-i să pară furioşi din cale-afară. Nu a durat mult şi cerul a devenit o pânză întunecată, brăzdată de săgeţile fulgerelor. Tunetele care le urmau se auzeau din ce în ce mai aproape, se transformaseră în bubuituri care cutremurau pământul... Ne-a cuprins frica... Deşi ştiam că nu este bine să fii pe câmp când este furtună, ne-am adunat lucrurile şi am pornit în fugă spre sat. în câteva secunde, eram uzi leoarcă. Din cer se revărsau peste pământ stropi mari, ce ne loveau obrajii. A început să cadă gheaţă, cu boabe mari ca alunele. Atunci ne-am adăpostit sub un copac bătrân. Vijelia nu a ţinut mult... vreo jumătate de oră... suficient ca să ne sperie prin puterea ei. Când ploaia s-a mai rărit, am pornit din nou spre casă... ! Nu o să uit curând acea furtună care avea ceva din furia forţelor supranaturale... Sper ca peste două săptămâni, când vei veni tu la mine, să nu se mai dezlănţuie un astfel de fenomen.... Cu drag, Ştefan/Ştefana Munteanu
28.05.200721.6KB
... vezi ca a postat cineva o schita a eseului!.. eseu structurat de la pagina de romana art clasageorgeminea ... vezi ca a postat cineva o schita a eseului!..
14.10.201041.5KB
subiectele de la clasa a 1 teză clasa a vii-a semestrul ii, 2007-2008Subiectele de la clasa a VIII-a Pagina 1
13.05.200857.8KB
a genului dramatic, în versuri sau în comedia râsul prin diverse tipuri de comic, aspecte aleIII. Specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, comedia stâr¬neşte râsul prin diverse tipuri de comic, ridiculizând aspecte ale so¬cietăţii, şi are un deznodământ fericit. I.L. Caragiale, unul dintre marii scriitori ai literaturii române, a scris nuvele şi schiţe, dar partea cea mai importantă a operei lui o constituie dramaturgia. O scrisoare pierdută dezvăluie moravurile societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi lupta pentru a ajunge la putere. Comedia ridiculizează unele aspecte ale societăţii, fie ele publice, fie personale. Mai întâi, este ironizată mascarada alegerilor - ava¬lanşa de candidaţi, falsificarea rezultatelor voturilor - fapt sugerat de replica lui Trahanache: Nu o să ai majoritate, stimabile... zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile. Nici relaţiile personale nu rămân neironizate, deoarece Trahanache are încredere deplină în prefect, în timp ce acesta este amantul soţiei sale. Chiar când are scrisoarea în mână, Zaharia refuză să vadă adevărul, tot el găsind o scuză: Să vezi imitaţie de scrisoare. ÃŽn operele lui Caragiale există două forme de manifestare a comi¬cului: ironia (contrastul dintre aparenţă şi esenţă) şi umorul (sati¬rizarea defectelor umane). Comicul reprezintă elementul principal al acestei opere drama¬tice. Comicul de situaţie rezultă din situaţiile în care sunt puse per¬sonajele: triunghiul conjugal Zoe - Tipătescu - Trahanache, ultimul necrezând în infidelitatea soţiei nici când are dovada în faţă, cuplul comic Farfuridi - Brânzovenescu, cel din urmă acţionând ca un ecou al primului, repetând fragmente din replicile acestuia; grupurile anta¬gonice de la început ajung, în final, un singur grup care serveşte inte¬resele unui regim curat constituţional. Prin comicul de caracter se fixează diverse tipologii, personaje construite pe o singură trăsătură de caracter dominantă: Trahanache - încornoratul naiv, Tipătescu - junele prim, Zoe — femeia voluntară, Farfuridi şi Brânzovenescu se încadrează în tipologia demagogului, Pristanda - omul slugarnic, Dandanache - prostul fudul, Cetăţeanul turmentat reprezintă alegătorul naiv. Caracterizarea personajelor se realizează şi prin comicul de limbaj, reprezentat de anumite forme de limba vorbită, de greşeli de voca¬bular şi de încălcarea regulilor gramaticale, de enunţuri lipsite de logică, de apariţia ticurilor verbale. Comicul de nume a fost întâlnit, mai întâi, la V. Alecsandri, dar Caragiale va reuşi să sugereze dominanta caracterului personajului prin numele său. Trahanache are ca punct de pornire trahanaua, o cocă moale, el fiind la fel de uşor de modelat, iar Zaharia sugerează zahariseala. Tipătescu are în componenţă cuvântul tip. Caţavencu se poate explica prin cată - femeie care vorbeşte fără rost - dar şi prin caţaveică - haină cu două feţe. Rezonanţă culinară au numele lui Farfuridi şi Brânzovenescu, ei fiind uniţi precum farfuria şi brânza. Acţiunea piesei se petrece în capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre, în preajma alegerilor. Intriga este declanşată de pierderea unei scrisori de amor de către Zoe Trahanache, scrisoare primită de la Ştefan Tipătescu, amantul ei. Este găsită de un Cetăţean turmentat, căruia îi este furată de liderul grupului advers, Nae Caţavencu, folosind-o drept instrument de şantaj, pentru a fi susţinut în alegerile de prefect şi de Trahanache. Expoziţiunea corespunde actului I, când Trahanache află de scri¬soare, dar nu crede nimic, ci încearcă doar să-1 prindă pe Caţavencu cu altceva, pentru a contracara şantajul. Tipătescu îi porunceşte lui Ghiţă Pristanda, poliţistul oraşului, arestarea lui Caţavencu, dar pe Zoe o înspăimântă ideea unui scandal, în centrul căruia se va afla. Următorul moment al subiectului, desfăşurarea acţiunii, prezintă negocierile dintre Zoe şi Caţavencu, aceasta dorind o bună înţelegere cu el, în ciuda lipsei de cooperare a lui Tipătescu. Situaţia se com¬plică la finalul actului al doilea, când de la Bucureşti vine o depeşă, prin care se cere susţinerea altui candidat, Agamemnon Dandanache. ÃŽn actul III este prezentată şedinţa de alegere a candidatului, în prim-plan aflându-se discursurile lipsite de logică ale lui Farfuridi şi Caţavencu. Ghiţă pune la cale o încăierare, în care Caţavencu îşi pierde pălăria cu scrisoare cu tot. Punctul culminant este atins la fina¬lul actului III, când Zaharia Trahanache anunţă candidatul: Agamemnon Dandanache. Ultimul act corespunde deznodământului, când Zoe este, iniţial, agitată, deoarece Caţavencu dispăruse, ea crezând că va publica scrisoarea. Dandanache îşi expune modul în care a reuşit să fie ales, identic cu al lui Caţavencu. ÃŽntr-un târziu reapare şi Caţavencu, umil, pentru că nu mai are scrisoarea şi cerând îndurare doamnei Trahanache. între timp, Cetă¬ţeanul turmentat îi înapoiază scrisoarea lui Zoe, iar ea, bucuroasă, acceptă scuzele lui Caţavencu, condiţia fiind să conducă festivităţile în onoarea alegerii lui Dandanache. El acceptă şi, în final, totul se termină cu bine şi toată lumea se împacă. Unul dintre personajele interesante ale comediei este Ghiţă Pristanda, poliţistul oraşului, care nu este afectat de toată încurcătura decât în măsura în care reprezintă instrumentul pe care puterea îl foloseşte pentru îndeplinirea diverselor ordine. Este caracterizat indirect, prin nume, pristandaua fiind un joc moldovenesc, în care se merge într-o parte sau în alta, în funcţie de spusele conducătorului de joc, nume care se potriveşte cu tempera¬mentul personajului. Ghiţă este un om practic, dominat de Ştefan Tipătescu şi de Zoe Trahanache, deoarece are anumite avantaje. Deşi deserveşte puterea, Ghiţă nu ezită a-1 linguşi pe Caţavencu, fiindcă poate deveni stăpânul de mâine. Limbajul său dovedeşte ignoranţă, utilizând termeni al căror sens nu îi este cunoscut şi deformează neologismele: bampir, renumeraţie, scrofuloşi. Ticul verbal curat, folosit excesiv, oferă anumite adevăruri în privinţa faptelor sale sau ajunge la construcţii oximoronice: curat murdar. Aşadar, prin comedia sa, I.L. Caragiale conturează o lume, iar personajele pe care le pune în scenă reprezintă tipuri umane atât de des întâlnite în societatea vremii sale, cât şi în prezent.
19.05.20073KB

 
cine are momentele de la florin scrie un roman de mircea :(:hi: pune cineva momentele de la florincine are momentele subiectului de la florin scrie un roman de mircea cartarescu? :(:hi:
27.11.200619.7KB
partea este o specie a genului liric, în versuri, românesc, în care sunt exprimate variate dePartea aIII-a Doina este o specie literară a genului liric, scrisă în versuri, specifică folclorului românesc, în care sunt exprimate variate sen¬timente: de dor, de jale, de dragoste, de revoltă etc., fiind însoţită de o melodie lentă, cu sunete alungite. Poezia Doina, publicată de Vasile Alecsandri în volumul Poesii populare ale românilor, aparţine acestei specii deoarece exprimă sentimente de dragoste şi de admiraţie pentru cântecul doinei. Ca orice creaţie populară, doina are autor anonim, fiind expresia sensibilităţii colective. Poeţi precum Vasile Alecsandri au valorificat creaţiile populare fie prin culegerea şi publicarea acestora, fie folosindu-le ca sursă de inspiraţie pentru propriile opere. Construcţia doinei are la bază caracteristici specifice creaţiilor folclorice: ritmul trohaic, legătura dintre om şi natură, formula de început sub forma unei exclamaţii, paralelismul sintactic. Doina este alcătuită din douăzeci de versuri, cu rimă împerecheată, mă¬sura de 7-8 silabe şi ritmul trohaic. Simetria compoziţională este dată de paralelismul sintactic din primele şi din ultimele patru versuri ale textului. Tema poeziei o constituie legătura profundă dintre fiinţa umană şi cântecul doinei care îl însoţeşte pe omul din popor în toate anotimpurile. Formula de început a doinei cuprinde procedeul paralelismului sintactic - a unei repetiţii mai ample -, în care substantivul doină în cazul vocativ este repetat de patru ori în primul şi al treilea vers, fiind urmat de două metafore sugestive: cântic dulce şi viers cu foc. Versul al doilea şi al patrulea: Când te-aud, nu m-aş mai duce! şi Când răsuni, eu stau în loc! completează paralelismul sintactic din formula de introducere prin evidenţierea farmecului acestui cântec asupra eului liric. Subiectivitatea trăirilor şi a sen¬timentelor este dovedită de folosirea formelor verbale la persoana I singular. Formele pronumelui la persoana a II-a singular conferă textului un caracter de monolog liric adresat doinei, ca un cântec ce domina viaţa creatorului popular. Folosirea verbelor la modul indicativ, timpul prezent sugerează caracterul general uman al sentimentelor exprimate. Următoarele douăsprezece versuri surprind rolul doinei în via¬ţa eului liric în toate cele patru anotimpuri. Primăvara, doina exprimă sentimente de bucurie şi de dragoste datorită faptului că omul poate să se alăture cântecului păsărilor şi freamătului vântului şi al florilor: Bate vânt de primăvară,/ Eu cânt doina pe afară,/ De mă-ngân cu florile/ Şi privighetorile. Iarna, doina devine expresia sentimentelor de tristeţe şi de me¬lancolie, datorită faptului că omul se izolează în casă: Vine iarna viscoloasă/ Eu cânt doina-nchis în casă,/ De-mi mai mângâi zile¬le, /Zilele şi nopţile. ÃŽntreaga vară, doina exprimă bucuria de a munci şi de a trăi în mijlocul naturii: Frunza-n codru cât învie/Doina cânt de voinicie. Venirea toamnei aduce cu sine schimbarea sentimentelor ex¬primate de doină, jalea şi tristeţea cauzate de pregătirea naturii pentru somnul de iarnă: Cade frunza gios, în vale,/ Eu cânt doina cea de jale. Finalul doinei cuprinde patru versuri sub forma unui parale¬lism sintactic, subliniind locul doinei în viaţa creatorului anonim: Doina zic, doina suspin/ Tot cu doina mă mai ţin./ Doina cânt, doina şoptesc,/ Tot cu doina vieţuiesc./ Verbele zic, suspin, cânt, şoptesc exprimă modurile diferite în care doina poate fi rostită, în funcţie de sentimentele transmise. Doina este nelipsită din viaţa creatorului popular, exprimând, în funcţie de anotimp, sentimente diferite: de dragoste, de melan¬colie, de bucurie de a trăi şi de a munci, de jale şi de tristeţe. Poezia Doina exprimă legătura profundă dintre fiinţa umană şi natură, sugerând faptul că armonia cântecului doinei este o formă de expresie a celor mai diverse stări şi sentimente umane.
28.05.200721.6KB
hey.:) am si eu nevoie de 1,2,5,6 de la pag 23 editura impresia pe care ti-a produs-o lecturaHey.:) Am si eu nevoie de exercitiile 1,2,5,6 de la pag 23 editura ART 1.Prezinta impresia pe care ti-a produs-o lectura acestui text. 2.Ce intelege autorul articolului prin "a-si apara pozitia de am neserios"? 5.O afirmatie din text este urmatoarea : Placerea jocului este componenta formativa a lumii animale.Stabileste o corelatie intre acest enunt si o idee asemanatoare a fragmentului selectat in manual din eseul Homo Ludens de Johan Huizinga. 6.Cum explica autorul resortul intim,placerea jocului pe calculator? :d
25.10.201136.4KB
scuzati nu am vazut ca mai este varianta 9!! :( varianta 9scuzati nu am vazut ca mai este varianta 9!! :(
19.05.20073KB

 
partea a ii-a apus de soare era vară. eram cu prietenii într-o la munte. în fiecare zi, sprePartea a II-a Apus de soare Era vară. Eram cu prietenii într-o tabără la munte. în fiecare zi, spre seară, porneam către cel mai înalt vârf de lângă cabană. De acolo, vedeam împrejurimile în toată splen¬doarea lor. Ne simţeam ca nişte domnitori ai munţilor impunători. Domol, ajungea până la noi cântecul adormitor al râului ce şerpuia printre văile pline de taine. Unde, oare, şi-o fi ducând neobositele ape? Câtă armonie era în jur! Lumina roşiatică a soarelui aprindea parcă cerul, oglindit în apele unui lac, străjuit de brazi falnici. în undele lui mărunte, tremurau câţiva norişori cu forme ciudate. Şoaptele vântului călător peste păduri sporeau misterul acelor clipe. într-un brad bătrân de lângă noi, câteva păsărele ciripeau tot mai stins, căutându-şi cuibul călduţ. De după vârfurile munţilor, alţi nori alburii urcau domol spre înălţimi, prinzându-se într-un dans ciudat. Undeva, în depărtare, se vedea luna care se pregătea de obişnuita călătorie prin văzduh. Urma să-şi reverse lumina rece peste pământul adormit pentru a alunga umbrele ciudate ale întunericului. Pe nesimţite, cerul roşu îşi îmbrăcase o nouă haină de nuanţe albăstrii pe care o mână nevăzută presăra mereu steluţe tremurătoare. Răsfrângerile lor sclipitoare ne umpleau inima de bucurie. încetase şi vântul. Noi tăceam de teamă ca acele clipe de unică măreţie să nu dispară. Parcă eram în paradis.
28.05.200721.6KB
pune partea a ii-a de la varianta 24. va roooogg muuullttt bagati si partea a iii-aPune plssssssssssssss partea a II-a de la varianta 24.
27.02.200730.8KB
frate puneti la frate puneti rezolvarile la exercitiX(X(X(X(X(X.....mai repede:((:((
13.10.200821.8KB
va rog daca ma puteti ajuta cu de la pagina 163 pana in seara asta !! =( =( =( :( :rolleyes: !!Va rog daca ma puteti ajuta cu exercitiile de la pagina 163 pana in seara asta !! =( =( =( :( :rolleyes:
01.06.201126.6KB

 
varianta 16 partea i a. 1. cuvintelor în silabe: la-curi, a-e-rul 2. - derivare; toate - familiaVarianta 16 Partea I A. 1. Despărţirea cuvintelor în silabe: iar-bă, su-fle-tul, la-curi, a-e-rul 2. Răspuns: oboseală - derivare; toate - conversiune. 3. Familia lexicală: drum - drumeţ, drumuleţ, drumeag, a îndruma. 4. Transcrierea unui pronume reflexiv: ne (odihnim), se, s- şi a adjectivului provenit din verb la participiu: (cele mai) depărtate. 5. Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: dacă ~ conjuncţie subordonatoare; cu - prepoziţie simplă; stelele — substantiv comun; întâmpinând - verb predicativ. 6. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: soarele - subiect; a asfinţit - predicat ver¬bal; în argintul - complement circumstanţial de loc; de vest - atribut substantival prepo¬ziţional. 7. Alcătuirea propoziţiilor (de exemplu): - Am admirat soarele, (complement direct); Vom discuta despre soare, (complement indirect). Soarelui îi înălţăm laude, (complement indirect) . 8. Ultima propoziţie principală: stelele s-ar apropia,/ întâmpinându-ne la drumul - jumătate. 9. Alcătuirea frazei indicate (de exemplu): Se odihneşte/1 când ajunge acasă./2 B. 10. Măsura versului citat: 8 silabe. 11. Transcrierea structurii care conţine o metaforă: (în) argintul de vest. 12. Transcrierea unui vers care să conţină o imagine vizuală: Printre lacuri de munte stăm şi privim. 13. Starea sufletească exprimată în versul citat: încântare, bucurie, admiraţie. 14. De exemplu: ÃŽn cele două versuri, se creează o imagine vizuală care surprinde oglindirea cerului înstelat în apa lacului. Contemplând peisajul, eul poetic trăieşte revelaţia apropierii celor două planuri: terestru şi cosmic. Propoziţia condiţională (Dacă am vedea cu lacurile) apare în urma acestei revelaţii şi dezvăluie dorinţa fiinţei poetice ca văzduhul să-şi reverse permanent binecuvântarea asupra pământului. Tabloul creionat astfel inspiră senti¬mente de linişte, de încântare şi de armonie. B.
19.05.20073.8KB
mirel mirela în pe bulevardul 17, în clasa a viii-a b ,la cu clasele i - viii „nichita văII. Domnule Director, Subsemnatul, Mirel Rădulescu,/ Subsemnata, Mirela Rădulescu, domiciliat/ domiciliată în Ploieşti, pe Bulevardul Primăverii, numărul 17, elev/elevă în clasa a VIII-a B ,la Şcoala cu clasele I - VIII „Nichita Stănescu", vă rog să binevoiţi a-mi aproba transferul la clasa a VIII-a A din aceeaşi şcoală. Menţionez că solicit acest lucru, întrucât îndeplinesc toate condiţiile cerute. (Ploieşti, 18.06.2007 Mirel/Mirela Rădulescu ________Domnului Director al Şcolii cu clasele I - VIII ,,'Nichita Stănescu", Ploieşti III. Aparţin genului liric creaţiile literare în care se exprimă în mod direct idei, gânduri, sentimente. „Vocea" care comunică prin intermediul imaginilor artistice gândurile şi sentimentele este eul liric, ale cărui mărci lexico-gramaticale sunt: limbajul expresiv, frecvenţa verbelor şi a pronumelor de persoana I şi a II-a singular şi plural, punctuaţia expresivă etc. O altă trăsătură a textului liric este structura specifică: e scris, de regulă, în versuri grupate în strofe, iar expresivitatea e sporită de muzi¬calitatea realizată prin rimă, ritm şi măsură. Clara noapte de Tudor Arghezi este un text liric în care se descrie un peisaj în timpul nopţii; mesajul poetic se construieşte prin surprinderea stărilor sufleteşti ale celui care-1 contemplă. Peisajul nocturn descris se află la graniţa dintre real şi magic. Poezia este alcătuită din două cvintete (strofe a câte cinci versuri) care surprind imaginea lunii, reflectată în apă în timpul nopţii. Măsura versurilor este de 15-16 silabe, permiţând astfel descrierea detaliilor. Poezia este un pastel, după cum o relevă chiar titlul Clara noapte. Atmosfera este calmă, chiar dacă vântul şerpuieşte printre crengi de sălcii verzi sau nalta trestie răsună; şoaptele ele¬mentelor naturii te fac să te pierzi în acest cadru de basm. Adresarea la persoana a II-a a eului liric, în şoapta lor te pierzi adâncit, se îndreaptă către orice cititor care îşi imaginează un astfel de peisaj. ÃŽn strofa a doua, eul liric subiectiv îşi întăreşte prezenţa prin interjecţia oh şi forma pronominală -mi din sintagma ochii-mi. în final, tabloul de natură statică este străbătut de cântecul unui grangur: Tainic cântă-n ulmul falnic singuraticul cin/lor. ÃŽntreaga natură este surprinsă prin descriere. Spaţiul este delimitat pe orizontală şi are drept componente lacul, trestia şi sălciile verzi. Legătura dintre planul cosmic şi cel terestru este făcută de razele lunii care se reflectă în apă. Apariţia păsării, în a doua strofă, este un element de detaliu care scoate în lumină viaţa naturii. Legătura om-natură este evidenţiată încă din prima strofă. Peisajul magic îl îndeamnă pe cititor la visare, la melancolie. Asemeni razelor lunii care se reflectă în oglinda lacului, privi¬torului i se reflectă clară balta în ochi. De la început, prin intermediul inversiunilor clara undă şi alba lună, precum şi prin epitetul cromatic argintoasă, se ac¬centuează luminozitatea şi strălucirea peisajului nocturn. Vraja tabloului este intensificată prin imagini dinamice şi auditive. Surprinzătoare în acest sens este sinestezia realizată prin ima¬ginea vântului care şerpuieşte printre crengi de sălcii verzi asemenea unei ape curgătoare. Epitetul cromatic verzi se înscrie pe aceeaşi linie a realizării unui tablou încărcat de vitalitate. Cu toată luminozitatea peisajului, eul contemplativ este cu¬prins de nostalgie, idee reliefată printr-un alt epitet şi prin imagini auditive: Răsfoirea lor e tristă şi în şoapta lor te pierzi. Peste uşoara mişcare a elementelor naturii se aşterne liniştea, visul dulce al reflexelor de lună, care apropie planul terestru de planul cel cosmic, cerul trimiţându-şi astfel binecuvântarea peste pământ. ÃŽn strofa a doua se insistă, prin epitet şi inversiune, pe asocierea tabloului nocturn cu un tărâm de vis, ireal: Noaptea clară într-un basmu de magie schimbă balta. Nostalgia eului liric se preschimbă în încântare, sentiment evidenţiat de inter¬jecţia exclamativă şi de metaforă: Oh, ce aur curge-n trestii. Substantivul aur, precum şi imaginea trestiilor ce cad una peste alta apar ca un simbol al bogăţiei şi al abundenţei. Locuţiunea adverbială peste tot, epitetul plăceri nespuse şi metafora bat din aripile lor scot în lumină starea de bucurie a fiinţei la contemplarea peisajului: Peste tot plăceri nespuse bat din aripile lor. Misterul nopţii este reliefat încă o dată prin inversiuni: Tainic cântă-n ulmul falnic singuraticul cinflor. O melodicitate aparte creează verbul a doini, prin care cân¬tecul păsării este asociat cu cel mai profund cântec aparţinând doar românilor. Această personificare evidenţiază legătura strânsă dintre om şi natură. Percepţia subiectivă asupra mediului exte¬rior, influenţa acestuia asupra trăirilor personale sunt reliefate în finalul textului printr-o imagine sinestezică: Şi în ochi-mi se răsfrânge, clară, balta. Graniţele dintre om, cer şi pământ sunt estompate, creându-se astfel impresia de armonie universală.. Textul are o dinamică interioară sugerată de verbele de mişÂ¬care: se mişcă, şerpuieşte, curge, verbe ce întăresc zgomotul interior al naturii. Titlul poeziei sugerează momentul contemplării naturii; în antiteză cu substantivul noapte apare adjectivul clara, alcătuind un sugestiv epitet calificativ, antepus. Se creează astfel un oxi¬moron, prin care sunt evidenţiate sentimentele eului liric de încântare în faţa tabloului nocturn. Aşadar, Clara noapte de Tudor Arghezi este un text liric, întrucât elementele naturii sunt asociate cu sentimentele eului liric, provocate de contemplarea cadrului natural (melancolia, starea de visare şi încântarea).
16.05.20073.8KB
papa blonde... înpapa
26.07.200813.2KB
am mare nevoie de eseul astha ;x !!! va rog..care il aveti..pm ..e urgent!! :hi: :d :d :d eseuAm mare nevoie de eseul astha ;x !!! Va rog..care il aveti..PM ..e urgent!! :hi: :D :D :D
10.10.201049.2KB
Inainte