Nedelcu
Administrator
 Din: Craiova
Inregistrat: acum 21 ani
Postari: 738
|
|
Din soseaua ce vine de la Cârlibaba, întovarasind Somesul ba
în dreapta, ba în stânga pâna la Cluj si chiar mai departe, se
desprinde un drum alb, mai sus de Armadia, trece râul peste
podul batrân de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca
satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde în cealalta
sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Bârgaului.
Lasând Jidovita, drumul urca întâi anevoe pâna ce-si face loc
printre dealurile strâmtorate, pe urma însa înainteaza vesel,
neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai Padurii
Domnesti, mai poposind putin la Cismeaua Mortului, unde
picura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pe
subt Râpele Dracului, ca sa dea buzna în Pripasul pitit într-o
scrântitura de coline.
La marginea satului te întâmpina din stânga o cruce strâmba
pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu o
cununita de flori vestede agatata de picioare. Sufla o adiere
usoara si Hristos îsi tremura jalnic trupul de tinichea ruginita
pe lemnul mâncat de carii si înnegrit de vremuri.
Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste în vazduh tese o
tacere nabu-sitoare. Doar în rastimpuri fâsie alene frunzele
adormite prin copaci. Un
fuior de fum albastriu se cazneste sa se înalte dintre crengile
pomilor, se balabaneste putin ca o matahala ametita si se
pravalc peste gradinile prafuite, învaluindu-le într-o ceata
cenusie.
în mijlocul drumului picoteste câinele învatatorului Zaharia
Herdelea, cu ochii întredeschisi, suflând greu. O pisica alba ca
laptele vine în vârful picioarelor, ferindu-se sa nu-si
murdareasca labele prin praful ulitei, zareste câinele, sta putin
pe gânduri, apoi îsi iuteste pasii si se furiseaza în livada
îngradita cu nuiele, peste drum.
Casa învatatorului este cea dintâi, taiata adânc în coasta unei
coline, încinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita si cu doua
ferestre care se uita tocmai în inima satului, cercetatoare si
dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, în dreptul usii, unde se
spala dimineata învatatorul, iar dupa amiazi, când a ispravit
treburile casei, dna Herdelea, strajuieste o ulcica verzue de lut.
In ograda, între doi meri tineri, e întinsa vesnic sfoara pe care acuma atârna niste camasi femeesti de stamba. în umbra
camasilor, în nisipul fierbinte se scalda câteva gaini, pazite de
un cocos mic cu creasta însângerata.
Drumul trece peste pârâul Doamnei lasând în stânga casa lui
Alexandru Pop-Glanetasu. Usa e închisa cu zavorul; coperisul
de pae parca e un cap de balaur; peretii spoiti de curînd deabia
se vad prin sparturile gardului.
Pe urma vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urma casa
primarului Florea Tancu, pe urma altele... într-o curte mare
rumega, culcate, doua vaci unguresti, iar o baba sade pe
prispa, ca o scoaba, prajindu-se la soare nemiscata, parc-ar fi
de lemn...
Caldura picura mereu, din cer, îti usuca podul gurii, te
sugruma. în dreapta si în stânga casele privesc sfioase din
dosul gardurilor vii, acoperin-du-si fetele subt stresinile stirbite
de ploi si de vite.
Acum un dulau latos, cu limba spânzurata, se apropie în trap
lenes, fara tinta. Din sant, dintre buruenile caruntite de colb, se
repede un catel murdar, cu coada în vânt. Latosul nu-l ia în
seama ca si când i-ar fi lene sa se opreasca. Numai când cellalt
se încapatâneaza sa-l miroase, îi arata niste colti amenintatori,
urmându-si însa calea cu demnitatea cuvenita. Catelul se
opreste nedumerii, se uita putin în urma dulaului, apoi se
întoarce în buruiene unde se aude îndata un rontait caznit si
flamând...
Deabia la cârciuma lui Avrum începe sa se simta ca satul
traieste. Pe prispa doi tarani îngândurati ofteaza rar cu o sticla
de rachiu la mijloc. Din departare patrund pâna aici sunete de
viori si chiuituri...
_______________________________________
MEDITATII ONLINE LA LIMBA ROMANA
_______________________________________
BLOGUL PROFESORULUI DE LIMBA ROMANA
|
|
