|
profesor
Moderator
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 10
|
|
In plina atmosfera incinsa a examenelor – dominata, conform unei traditii paguboase a invatamantului nostru postdecembrist, de contestari si anchete pe fundal de diletantism – Sectia de Filologie si Literatura a Academiei Romane, in parteneriat cu Sectia de Stiinte Istorice si Arheologie si cu Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, a desfasurat dezbaterea „Istoria, limba si literatura romana in scoala”. Subiectul este de maxima actualitate. Tratarea lui la acest nivel a prilejuit inclusiv aprecierea Tribunei invatamantului in aula Academiei Romane, prin vocea academicianului Eugen Simion, pentru angajarea in dezbaterea cu argumente profesioniste a problemei subiectelor de la examenul de bacalaureat. „Rezistenta spirituala impotriva unor tendinte care nu servesc natiunea romana” Fixand coordonatele dezbaterii, vicepresedintele Academiei Romane, academicianul Dan Berindei, a subliniat: „Problema in discutie este foarte importanta si chiar arzatoare. Istoria, limba si literatura romana reprezinta o chestiune de identitate si o forma de rezistenta spirituala impotriva unor tendinte care nu servesc natiunea romana, ci stanjenesc mersul nostru inainte, ca romani integrati in Uniunea Europeana. Trecand prea usor peste o istorie, o limba, o identitate nationala, nu ajungem nicaieri. Istoria, limba si literatura romana nu pot fi marginale pentru formarea unui tanar si nu le putem lasa napastuite”. Cu aplicare la subiectul reuniunii, academicianul Dan Berindei a remarcat ceea ce a numit „o maladie a bacalaureatului”, manifestata sub forma secretomaniei care acopera alcatuirea subiectelor si a comisiilor de examen, precum si modul de examinare. Pe deasupra, a subliniat academicianul Eugen Simion, dialogul cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului este, practic, inexistent, dovada fiind lipsa de reactie la interpelarile formulate de Academie, din 1990 incoace, la diferite niveluri. Ministerul, a opinat academicianul Eugen Simion, actioneaza „autoritar si neintelept”. De aceeasi natura a fost si atitudinea ministerului fata de observatiile aduse in legatura cu subiectele examenului de bacalaureat din acest an. Pornind de la o analiza publicata in Tribuna invatamantului, academicianul Eugen Simion a atras atentia ca, dintr-un total de 200 de puncte, maximum posibil de obtinut la limba si literatura romana, partea de literatura reprezinta doar 40 de puncte. Subiectele de literatura pentru proba scrisa a bacalaureatului le-a caracterizat a fi dominate de „o confuzie imensa”, din moment ce langa un mare scriitor este pus cate un nume de autor obscur. Justificarea ministeriala pentru includerea la proba orala a unor texte nonfictionale, in opinia academicianului Eugen Simion, „nu este o judecata buna, pentru ca un absolvent de liceu nu-si poate dovedi modul de organizare a unui discurs daca nu are un text foarte bun. Nu se poate face educatie, nu se poate organiza comunicare decat printr-un text exemplar, iar in cultura romana exista spirite stralucite, care pot sa ilustreze astfel de cerinte”. Nevoia apelului la valorile nationale este cu atat mai mare, cu cat problema apararii valorilor de acest fel se pune la nivel european, a subliniat academicianul Eugen Simion, afirmand ca excluderea unor nume de referinta ale culturii romanesti dintre cerintele bacalaureatului „este o dovada de lipsa de profesionalism si intelegere. Lucrul cel mai grav este confuzia de valori, o imensa confuzie pe care am introdus-o ca obiect de studiu in scoala”.
„Programele si manualele de istorie au devenit simple eseuri”
Din perspectiva domeniului istoriei, academicianul Alexandru Zub a facut o trecere in revista a numelor si momentelor de referinta pentru fundamentarea identitatii socio-culturale a poporului nostru. Admitand ca „misiunea istoricului este foarte grea”, academicianul Alexandru Zub a formulat cerinta ca „manualele de istorie si lucrarile de sinteza sa aseze lucrurile in diacronia lor. O carte de istorie sa corespunda nu numai ca materie, ci si ca expresie”. Dificultatile ridicate astazi in fata stiintei istoriei, in opinia profesorului dr. Ioan Aurel Pop, membru corespondent al Academiei Romane, vin din handicapul cu care aceasta stiinta a pornit in 1990, cand a fost considerata drept un instrument pus in slujba propagandei comuniste: „S-a trecut peste specificul domeniului, peste faptul ca o disciplina nu se poate compromite, ci se pot compromite numai unii oameni”. Argumentatia istorica a ajuns sa fie inlocuita prin eseistica, profesorul Ioan Aurel Pop sesizand faptul ca „programa scolara, manualele de istorie au devenit eseuri”. Cat priveste continutul acestora, dupa cum a exemplificat profesorul Ioan Aurel Pop, dominante sunt amestecul haotic de date si evenimente, tratarea lor disproportionata si preferentiala. Astfel, a disparut din manuale termenul „natiunea romana”, in schimb se insista asupra statelor multinationale. Din cauza impreciziei termenilor, tarile romanesti nu mai pot fi localizate pe harti. Voievozii sunt trecuti sub tacere, argumentul primit de profesorul Ioan Aurel Pop fiind acela ca nu se putea altfel, din moment ce, inainte de 1990, Ceausescu era reprezentat in fruntea lor.
„Snobism intelectual si teama de a nu fi exclus"
Profesorul dr. Grigore Brancus, membru corespondent al Academiei Romane, a prezentat reuniunii o incercare personala de reconstituire a unei programe de limba romana dupa cerintele subiectelor de examen. A rezultat o alcatuire cu greseli, confuzii si lipsuri, concluzia fiind ca „subiectele de examen arata o limba stearpa, ca un ogor nemuncit”.
Cauzele starii grave in care a ajuns tratarea limbii, literaturii si istoriei nationale in manuale si la examene trebuie cautate, in opinia profesorului dr. Andrei Grigor, de la Universitatea Dunarea de Jos din Galati, la nivelul tuturor etapelor procesului de formare: intocmirea manualelor, alcatuirea subiectelor de examen, pregatirea universitara, perfectionarea cadrelor didactice. „Peste tot, pe acest parcurs, exista deficiente. Nu stim cui se datoreaza. Pornesc dintr-un snobism europenist? E un snobism intelectual? E vorba de slugarnicie si de teama de a nu fi exclus?” Referitor la subiectele de bacalaureat, incadrate intr-o cauzalitate larga, profesorul Andrei Grigor s-a pronuntat in sensul ca „unul dintre marile neajunsuri ale programelor si manualelor este prioritatea data competentelor de comunicare, in timp ce se trece glont prin toate chestiunile care tin de literatura romana. Alt neajuns il reprezinta excesiva ideologizare, chiar politizare a manualelor si programelor. Corectitudinea politica pe care acestea pretind ca o urmaresc inseamna interese de grup si partizanat politic”. In aceeasi ordine de idei, profesorul dr. Petre Roman s-a dovedit transant: „Ceea ce opereaza grupul de textieri (asta sunt cei care au ales textele pentru examen) arata o ruptura fata de optiunea academica. Dar, ceea ce este si mai grav, ei produc o ruptura fata de sentimentul national. Eu cunosc Europa mai bine decat ei toti si pot sa spun ca nimeni altcineva din Europa nu s-a gandit sa ofere o asemenea ruptura cum au facut ei. Parafrazandu-l pe Caragiale, cu acei romani verzi, pot spune ca autorii acestia de programe, de manuale si de subiecte pentru examen sunt europeni verzi”. Prin contrast, Petre Roman a oferit exemplul irlandezilor, care nu au ratificat Tratatul de la Lisabona, „dintr-un sentiment ca ceva se intampla, fara ca ei sa stie bine ce anume, asa ca mai bine au hotarat sa voteze impotriva”.
„Ideea de unitate nationala putea fi supusa atentiei absolventilor de liceu”
La absenta din manualele si programele invatamantului nostru a problematicii privindu-i pe romanii din Basarabia si Bucovina de Nord s-au referit profesorul dr. Dimitrie Irimia, de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi, precum si scriitorul Mihai Cimpoi, din Republica Moldova. „Ideea de unitate nationala putea fi supusa atentiei absolventilor de liceu. Tratarea unei astfel de teme ar putea deschide intelegerea modului nostru de a intra in Europa”, a spus profesorul dr. Dimitrie Irimia. In opinia sa, din cerintele probei scrie a unui examen fundamental, cum este bacalaureatul, nu trebuie sa lipseasca texte din Eminescu, precum „Sarmanul Dionis”, ori poemul „Mistretul cu colti de argint”, de Stefan Augustin Doinas. In acelasi timp, subiectele pentru oral i-au lasat profesorului iesean impresia unui examen de educatie civica. Din punctul de vedere al lingvistului si al profesorului aflat in permanenta cunostinta de cauza asupra invatamantului preuniversitar datorita participarii la programe de perfectionare, la examene pentru cadre didactice si colaborarii la reviste de specialitate, prof. dr. Gabriela Pana Dindelegan, de la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane, a semnalat modificarea de viziune asupra abordarii limbii si literaturii romane in scoala. Astfel, a subliniat schimbarea denumirii disciplinei, din limba romana, in limba si comunicare: „Aceasta orientare, spre aspecte dinamice si functionale, este salutara, dar trebuie pastrata masura intre variatia lingvistica si trasaturile sistemului. In invatamantul romanesc, datele competentei lingvistice lipsesc cu desavarsire”. Cat priveste „reorientarea interesului de la texte literare la cele nonfictionale”, a spus prof. dr. Gabriela Pana Dindelegan, „nu este nimic condamnabil in aceasta largire a interesului. Absolventul, in calitate de cetatean, va fi pus in viata mai mult in situatia sa produca si sa recepteze texte nonliterare decat texte literare”. Preot si, totdata, profesor la Universitatea Transilvania, din Brasov, dr. Ovidiu Monceanu a adus exemple de interpretare, in manuale, in totala contradictie cu spiritul lor, a unor texte cum sunt Psalmii de Arghezi: „Pare ca niste activisti de altadata au supravietuit si comenteaza astfel de texte. Prin asemenea interpretari, sunt dusi in greseala copiii care nu au alta sursa decat manualul”. Academia Romana isi propune sa continue, sistematic, dezbaterea problemelor grave referitoare la limba, literatura si istoria romanilor, la pastrarea identitatii nationale in contextul globalizarii.
F. Antonescu
|
Ar fi multe de comentat. Si despre initiativa Academiei si despre articol in sine. Va invit s-o faceti.
|
|
