|
profesor
Moderator
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 10
|
|
Jargon şi argou militar - de Rodica Zafiu
Romānia literară Nr.26 din 4 Iulie 2008
Volumul recent apărut, coordonat de Radu Paraschivescu: Răcani, pifani şi veterani. Cum ne-am petrecut armata (Humanitas, 2008) ne dă ocazia de a vorbi despre limbajul militar. Cartea e o colecţie de amintiri povestite cu mult umor şi cu mare atenţie la trăsăturile lingvistice ale experienţei, īn genere traumatizante, dar depăşite ironic, a stagiului militar. Īn mediul evocat īn volum există īn primul rīnd un jargon profesional - variantă familiară a terminologiei militare, cuprinzīnd denumiri ale armelor, gradelor, operaţiilor etc.; acesta a interferat puternic cu limbajul tinerilor, dar şi cu argoul interlop, mai ales al īnchisorilor. Argoul militar e al unui mediu īn parte īnchis (prin preocupări şi ierarhie), dar prin care s-au perindat īn permanenţă vorbitori care l-au īmprospătat. De fapt, a fost produs atīt de militarii de carieră (a căror contribuţie e vizibilă īn īmblīnzirea limbajului tehnic, īn perpetuarea unor abrevieri şi fixarea unor specializări semantice), cīt şi de militarii īn termen (cărora li se datorează mai ales tratarea ireverenţioasă, chiar depreciativă, a instituţiilor şi a acţiunilor armatei, ironizate şi destructurate argotic). Īn 1942, īn Buletinul Institutului de Filologie Romānă "Al.Philippide" din Iaşi, George-Mihail Dragoş publica "Note de argou romānesc", un articol a cărui primă parte era consacrată Argoului cazon. Studiul se baza pe experienţa directă a autorului din perioada stagiului militar - desfăşurat chiar la Bacău, oraş evocat de mai multe din amintirile volumului din 2008, sub numele Bachau (joc de cuvinte, prin contaminare cu numele lagărului de concentrare de la Dachau) -, dar şi din literatura vremii. Experienţa şi analiza materialului īl făceau pe autorul de acum aproape 70 de ani să considere că nu soldaţii creează argoul militar, ci militarii de carieră. Cu totul alta era concluzia lui Ion Moise, īntr-un articol din 1982, "Note de argou militar" (Limba romānă, XXXI, nr. 1): "astăzi, argoul, īn marea lui majoritate, este creat de soldaţii īn termen şi mai ales de soldaţii terişti"; īn afirmaţia sa, autorul se baza mai ales pe mulţimea termenilor depreciativi cu referire la ofiţeri şi īn genere a cuvintelor şi expresiilor care exprimau o atitudine negativă faţă de armată. E posibil ca īntre timp să se mai fi scris lucrări de licenţă sau chiar teze de doctorat asupra argoului militar. Īnregistrarea, interpretarea şi īncercarea de explicare a termenilor săi e cu atīt mai necesară cu cīt, prin profesionalizarea armatei, o parte din acest limbaj se va pierde, producīndu-se probabil revenirea la statutul de jargon propriu-zis.
Termenii din titlul volumului sīnt īnregistraţi de dicţionarele noastre, cu etimologii mai mult sau mai puţin satisfăcătoare. Răcan e explicat, īn DEX, ca o contaminare glumeaţă īntre recrut şi rītan. Pe pifan īl voi discuta mai pe larg săptămīna viitoare. Veteran e o metaforă nespectaculoasă, mai curīnd o extindere de sens, cuvīntul desemnīndu-i pe soldaţii cu vechime relativă, respectiv din al doilea ciclu de stagiu militar. Opoziţia curentă se stabileşte īntre veterani şi bibani - aceştia din urmă fiind recruţii, soldaţii din primul ciclu. Metafora - trecerea de la denumirea unui soi de peşte la sensul "recrut" - nu e tocmai transparentă: foarte probabil nici nu a fost vorba de o metaforă, ci de o asociere sonoră, pe baza structurii fonetice a cuvīntului (prima sa parte ar putea evoca un bebe sau un bibic, finalul fiind analizat ca şi cīnd ar cuprinde sufixul adesea peiorativ -an).
Metafora e, desigur, un procedeu esenţial al creativităţii argotice. Īn volumul recent apar cīteva dintre metaforele deja cunoscute, chiar īn afara spaţiului militar, şi deja atestate īn articolul din 1982: de pildă, ţambal ca denumire pentru un pat de lemn; prin metonimie, termenul ajunge să desemneze şi spaţiul dotat cu un asemenea pat - arestul (ca şi, īn argoul īnchisorilor, celula de izolare): "La ţambal cu tine, a decretat ofiţerul" (p. 157). O altă metaforă īnregistrată şi īn argoul īnchisorilor, şi īn cel al cantinelor studenţeşti este cea a conductelor ("macaroane" . Cele mai interesante mi se par unele metafore legate de activităţile mai mult sau mai puţin utile. Īn volumul citat se vorbeşte de "şofatul valizelor" (192): imaginea comică cu comparant din sfera automobilistică poate fi apropiată de cea īnregistrată de Ion Moise īn 1982: conducere de noapte / de zi "curăţenie cu peria pe parchet efectuată īn timpul nopţii (zilei)". Activităţile de curăţenie au generat şi alte metafore: şopīrlă "cīrpă de curăţenie", "cīrpă de spălat duşumelele" (īnregistrată atīt de I. Moise, cīt şi - īn dicţionarele lor de argou - de Nina Croitoru-Bobārniche şi de G. Volceanov): "Astea erau armele noastre īmpotriva NATO sau Pactului de la Varşovia, cu care apăram ţărişoara: găleata, şopārla, peria de podele şi unghiurile drepte" (p. 183). Echivalentul hiperbolic al şopīrlei e balaurul: "Iar după ce termini, pui māna pe balaur! Holul şi scările!" (p. 148), translaţia de la un instrument de curăţat ("cīrpă" la altul ("mătură" producīndu-se uşor, prin contextele comune: "fruntaşul TR (...) descoperind (...) că Ťbalaurulť e de fapt mătura şi că formula Ťholul şi scărileť ascunde o porţie zdravănă de baleiaj" (p. 149). Īntr-o altă sursă, apăreau - cu ironia accentuată prin aparenţa lor de denumiri de cod militar - formulele Acţiunea şopīrla ("spălatul toaletelor" şi Acţiunea Cobra ("frecatul duşumelelor". Metaforică e şi una dintre desemnările ironice tradiţionale ale infanteriştilor - iepuri sau iepuraşi de cīmp (cf. Moise 1982): "la infanterie sau Ťiepuraşi de cāmpť" (p. 107) -, bazată desigur pe acţiunea comună, definitorie, a alergatului rapid. Alte metafore prezente şi decodate īn text sīnt tabacheră ("cutia īnchizătorului", p. 27), elveţian ("aşa le spuneam acelor soldaţi care puteau face rost de orice, oricānd", p. 38), laborator ("anume dealurile şi văile, tranşeele şi locurile de instrucţie", p. 74). n
|
|
