Nedelcu
Administrator
 Din: Craiova
Inregistrat: acum 21 ani
Postari: 738
|
|
Romania literara Nr.25 din 29 Iunie 2005
Pacatele limbii - de Rodica Zafiu - Noutati normative
Am prezentat in aceasta rubrica, doua saptamini la rind, citeva dintre noutatile aduse de noua editie a DOOM (Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, 2005); incerc sa inchei astazi trecerea in revista a modificarilor, selectind citeva cazuri care pot provoca discutii, pentru ca sunt din categoria intrebarilor-capcana, a semnelor de diferentiere sociala, producatoare de etichete (cult / incult, educat / igorant etc.), de verdicte de tipul ,e corect" / ,e gresit", de corecturi cu rosu, note scazute, enervari. ÃŽn esenta, editia actuala a dictionarului mi se pare a aduce in domeniul normativ nuantari inteligente, spirit de toleranta si simt al limbii, pentru care le felicit pe autoare.
Stabilirea unei norme ,academice" a limbii literare e un lux al culturilor constituite, care fac diferenta fundamentala intre popular si cult. Sint impuse unele reguli conventionale, stabilite de o comunitate inzestrata cu autoritate in domeniu (academie, societate a lingvistilor sau a filologilor etc.), care face o selectie intre variatiile existente in uz, in functie de foarte multe criterii, dintre care cele mai importante sint criteriul traditiei si al etimologiei, cel al frecventei in uz si cel al compatibilitatii cu structurile limbii. Astfel, o forma e preferata alteia pentru ca e mai apropiata de cea de origine sau in orice caz de cea pastrata prin traditie, sau pentru ca e folosita de majoritatea vorbitorilor, sau pentru ca e mai potrivita cu modelele dominante, cu regularitatile limbii. Se mai pot invoca si alte criterii, mai putin importante, chiar discutabile: cel estetic (e preferata forma ,mai frumoasa", mai eufonica), rationalist (e preferata forma care ii apare filologului ca mai ,logica", mai rationala - dupa diferite standarde: economia, simplitatea etc.), comparatist (comparatia cu situatia din alte limbi), argumentul de autoritate ("asa a scris" cutare mare scriitor, sau ,asa a zis" cutare mare lingvist); in fine, criteriul etnic e o combinatie intre criteriul traditiei si cel al analogiei, modalizate in registru afectiv-persuasiv: ,asa e mai romaneste". De obicei criteriile se contrazic si e lesne de inteles ca discutiile dintre specialisti pot continua la nesfirsit, fiecare avind dreptatea sa. Forma traditionala nu prea mai e folosita in uz, forma preferata de uz nu prea e convergenta cu regularitatile limbii si asa mai departe. Si sa nu uitam ca din dezbaterile normative romanesti lipseste (deocamdata) un element de complicatie: punerea in discutie a autoritatii ,centrului", din punctul de vedere al diversitatii regionale. Pina una-alta, norma s-a stabilit, prin traditie (recenta) la Bucuresti; procesul e cu siguranta mai comod si mai eficient, dar nu se justifica in mod absolut.
Din contrapunerea si conflictul criteriilor, au rezultat in noua editie destule modificari ale normelor anterior existente: de pilda, acum se recomanda varianta cu s intervocalic a cuvintului filosofie (si a intregii sale familii lexicale), admitindu-se ca varianta si filozofie (singura considerata corecta in editia din 1982 a DOOM), tinindu-se cont de faptul ca pentru filosofie exista o traditie culturala si destui utilizatori impatimiti, chiar daca forma dauneaza intrucitva regularitatii sistemului; se admit unele forme de plural foarte folosite, dar care erau absente din normele anterioare: niveluri, alaturi de nivele, ambele ca plural al neutrului nivel; capsuni, ciresi, coperti (forme de plural feminin recomandate, alaturi de capsune, cirese, coperte, singurele admise pina acum). La femininul adjectivelor analog, omolog se accepta si formele analoga, omologa, alaturi de analoaga, omoloaga (unicele admise in vechiul DOOM). Se admit (ba chiar se recomanda) accentele trŕfic, ŕntic, nu doar trafěc, antěc. Se recomanda manastire (dar se admite si manastire; in vechea editie era invers). Se aboleste un semn distinctiv al intelectualului cult fata de insul incult: forma recomandata de persoana I singular a verbului a continua este de acum inainte (eu) continui, nu (eu) continuu: s-a preferat o forma mai frecventa in uz si care avea un oarecare suport analogic; de fapt, verbul a continua este o exceptie, un imprumut recent greu de adaptat morfologic si fonetic din cauza hiatului u-a: singurele verbe cu care l-am putea compara fie primesc -ez in conjugare (a situa, situez; a accentua, accentuez), fie sint defective de persoana I si nici nu au hiat, ci diftong (a ploua, a oua); vorbitorii au asimilat spontan pe a continua altor verbe de tipul a taia - (eu) tai, a sui - (eu) sui, etc. E drept ca multi
s-au (ne-am) straduit sa rostim forma culta recomandata pina acum; e momentul sa ne des-straduim...
Multe alte noutati privesc scrierea compuselor - rezolvata de la caz la caz, in functie de echilibrul intre traditia scrisului, gradul lor de sudura, analogie etc. ÃŽn mai multe situatii, DOOM-2 a decis scrierea fara blanc: carevasazica. Nu sint totdeauna absolut de acord cu inovatiile propuse: mi se pare bine-venita recomandarea de scriere odata (cu), dar nu si cea privind scrierea pronumelui si a adjectivului negativ niciunul, niciuna, niciun, nicio: justificata din punct de vedere gramatical, al gradului de sudura (cele doua componente, nici si un(ul), formeaza intr-adevar o unitate; justificata in parte de traditie (acest gen de scriere a mai existat, antebelic; asa cum a existat si scrierea legata a prepozitiei compuse dela), poate si prin comparatia cu alte limbi romanice (it. nessuno, sp. ninguno) - dar modificind o obisnuinta de scriere a multor generatii care vor fi destul de socate de aspectul grafic al reunirii. ÃŽn fond, scrierea compuselor e mai mult decit orice alt capitol ortografic o conventie: care poate fi incarcata de conotatii suplimentare prin traditia culturala; de pilda, daca scrierea legata e adesea asociata cu greselile elevilor slabi, s-ar putea produce o reactie motivata ,estetic": ,asa e mai urit". Altminteri, numai cine nu are idee de lingvistica isi poate imagina ca se pot da reguli simple si unitare pentru compuse. ÃŽn ce ma priveste, chiar daca nu sint tocmai incintata de scrierea legata nicio, depling faptul ca autoarele n-au decis sa reuneasca componentele adverbului de aproximare intrucitva (ca in ,o carte intrucitva plicticoasa" , pentru care DOOM-2 indica (la fel ca editia precedenta) scrierea intru catva.
ÃŽn fine, trebuie amintit ca DOOM-2 renunta la a mai recomanda despartirea in silabe ,morfologica", de fapt etimologica (de tipul sin-o-nim), adesea contrara regulilor generale, intuitiei si pronuntarii firesti.
_______________________________________
MEDITATII ONLINE LA LIMBA ROMANA
_______________________________________
BLOGUL PROFESORULUI DE LIMBA ROMANA
|
|
