|
catisor
Membru
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
|
|
Partea aIII-a
Toto este personajul principal al fragmentului reprodus la Par¬tea I, fragment din opera cu acelaşi nume, scrisă de Magda Isanos.
Portretul personajului este realizat atât prin caracterizare directă, făcută de narator, cât şi prin caracterizare indirectă, trăsăturile lui reieşind din mediul în care trăieşte şi din faptele sale.
Numele personajului este, de fapt, o poreclă pe care acesta a primit-o: din pricină că nu vorbea decât cu copiii şi din pricină că fiecăruia, până a nu-i şti numele, îi spunea Toto.
La prima vedere, Toto pare un om din cale afară de ciudat, iar ciudăţenia omului provenea din aspectul fizic. Portretul fizic este realizat prin caracterizarea directă, făcută de narator: era nu prea înalt, cam gros şi şchiopăta de-a binelea de un picior, avea nişte ochi foarte strălucitori şi un surâs din cele mai plăcute.
Strălucirea ochilor şi surâsul plăcut scot la iveală trăsăturile morale ale personajului, voioşia, pofta de viaţă, tinereţea sufle¬tească, bucuria.
Toto, cu toate că arăta ca toţi oamenii, părea că ţine cu tot dinadinsul să se deosebească prin purtarea lui de ei; se deosebea de ceilalţi oameni prin dragostea pentru grădinărit şi cea pentru copii.
Bogăţia materială a personajului este reliefată atât direct de na¬rator (căci era foarte avut), cât şi indirect, rezultând din descrierea locului în care trăia: în jurul casei era o imensă grădină, unde nu cred să fi lipsit vreun soi de plantă.
Bogăţia materială este dublată de bogăţia spirituală pe care Toto şi-o afla din cărţi: el avea totdeauna o carte în mână, din care citea mergând şi se lovea mereu de oameni, de felinare şi de case şi din bucuria de a împărţi cu ceilalţi avutul său: cheltuia pentru un singur lucru, ca să facă bucurie copiilor.
Toto obişnuia să ofere oricărui copil jucării, oricât de scumpe erau. Fiind o fire sociabilă, se împrietenea uşor cu copiii, căci aceştia n-aveau frică de el, i se repezeau deodată în braţe, oricât ar fi fost de mici şi sperioşi.
Fire veselă, jovială, Toto nu se supăra pe copii atunci când el trecea prin grădina publică şi când toţi omuleţii îşi lăsau jocul şi-l înconjurau, i se agăţau de haine uneori, pătându-i-le şi rupându-i-le din prea mare zel. Dimpotrivă, îşi întrerupea lectura obişnuită şi le povestea micuţilor poveşti caraghioase, ce declanşau hohote de râs.
Impactul pe care Toto îl avea asupra copiilor era atât de mare, încât părea că în oraşul acela trăiau cei mai fericiţi copii pe care îi făcuse să creadă, prin poveştile lui, în existenţa zânelor şi a lui Moş Crăciun.
Personajul este fascinant deoarece, deşi adulţii îl percep ca pe un om ciudat, copiii văd în el, un prieten şi un tovarăş dejoacă.
Pasiunile pentru grădinărit — îngrijind cu o neistovită dragoste fiece firişor de iarbă — şi pentru copii - nu-şi poate cineva închipui ce dragi îi erau — îl fac să pară ciudat în ochii adulţilor, la acest lucru contribuind şi faptul că nimeni nu văzuse pe dinăuntru casa şi grădina din jurul casei sale şi faptul că nu vorbea decât cu copiii.
Pe parcursul acţiunii, Toto se conturează ca un personaj inte¬resant, care stârneşte curiozitatea cititorului, impresionând prin felul său unic de a fi.
|
|
