|
catisor
Membru
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
|
|
Partea I (48 de puncte)
A. Limba română
1. Despărţirea cuvintelor în silabe: bol-tit, bas-me, des-fă-cu-te, o-dih-na. 4 puncte
2. Cuvintele din text care conţin diftongi: soarele, fagurii, miere, meu, eu, toamnă, reţii, mea, comoara, viei, ei, vrea. 4 puncte
3. Termeni din familia lexicală a adjectivului galben: gălbenuş, gălbui, gălbejit, a îngălbeni, îngălbenit, îngălbenire etc. 4 puncte
4. Adverb de timp: azi; interjecţie: o. 4 puncte
5. Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: desfăcute - adjectiv provenit din verb la participiu/ adjectiv participial; uşor - adverb de mod; de - prepoziţie simplă; mea - adjectiv pronominal posesiv. 4 puncte
6. Alcătuirea enunţului indicat: M-am gândit la mărul (complement indirect) de aur toată noaptea./ Mărului nu i-o fi frig în timpul iernii? 4 puncte
7. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: odihna - subiect; ei - atribut pronominal genitival. 4 puncte
8. Transcrierea propoziţiei subordonate completive directe: să mă reţii. 4 puncte
9. Exemplu de răspuns: Cine vrea să înţeleagă un tablou/1 priveşte cu atenţie fiecare detaliul2 care îi atrage atenţia./3 (propoziţie subordonată subiectivă 4 puncte
B. ÃŽnţelegerea textului
10. Măsura celui de al doilea vers din fragmentul citat este de 14 silabe. 2 puncte
11. Transcrierea unui vers/ a unei structuri care conţine imagini vizuale: soarele azi galben ca fagurii de mere, în jurul meu se-nchide un măr boltit de mere, cerul cu ape neschimbate.
2 puncte
12. în versul O, pom vrăjit de toamnă, nu poţi să mă reţii poate fi identificat un epitet personificator şi o personificare. 2 puncte
13. Fragmentul aparţine unei opere lirice, deoarece transmite în mod direct senti¬mentele de admiraţie faţă de frumuseţea naturii; se pot identifica mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric. 2 puncte
14. Versul Privesc în gol la cerul cu ape neschimbate conţine o imagine vizuală şi sugerează spiritul contemplativ al celui care trăieşte bucuria de a gusta rodul toamnei şi care surprinde inerţia cerului, ale cărui „ape" par nemişcate. 4 puncte
Partea a II-a (10 puncte)
Redactarea unei scrisori cu impresii de vacanţă. Exemplu de răspuns:
Pajiştea, 18.06.2007
Dragă Ana,
Iată-mă în sfârşit departe de lumea tumultuoasă a oraşului, departe de emoţia examenelor şi de tristeţea despărţirii de colegii mei de clasa. De trei zile mă aflu la bunicii mei din partea mamei, în Pajiştea, un sat deosebit de liniştit, situat într-o zonă de deal
Vacanţa petrecută la Pajiştea este întotdeauna o mare bucurie pentru mine. Sunt răsfăţatul bunicilor şi asta spune multe. De trei zile, de când am sosit, mi se fac toate poftele. Nu numai că bunica m-a aşteptat cu plăcintă cu mere, specialitatea ei şi preferata mea, dar bunicul mi-a cumpărat o undiţă nouă, ştiind că sunt pasionat de pescuit.
Fiindcă vin aici în fiecare an, fireşte că mi-am făcut foarte mulţi prieteni. Ieri, cu băieţii şi fetele din vecini, am pornit într-o plimbare pe colinele din jurul satului şi am rămas uimit de cât de frumos se vede satul de pe una din culmile dealului pe care eu, în copilărie, îl asociam cu Olimpul. Bietul Olimp din Pajiştea! E un deluşor oarecare, dar atunci mi se părea foarte înalt, fiindcă eram obişnuit doar cu înălţimea balconului
Voi rămâne la bunici până săptămâna viitoare, când ai mei vor veni să mă ia ca să plecăm la mare pentru zece zile.
Te sărut şi abia aştept să ne revedem, chiar dacă numai pentru câteva ore.
Cu drag, fostul tău coleg de bancă,
Emil
Partea a III-a (32 de puncte)
Motivarea faptului că o operă literară studiată este o nuvelă: Popa Tanda de Ioan Slavici.
Variante de texte suport: Două loturi de I.L. Caragiale, Dincolo de nisipuri de Fănuş Neagu, Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi.
Exemplu de răspuns:
Ipoteza
Fraza de susţinere:
• definiţia speciei
• precizarea a patru trăsături ale speciei
Exemplificarea unei caracteristici a nuvelei:
obiectivitatea naratorială
Exemplificarea unei alte caracteristici a nuvelei:
• existenţa unui singur fir epic
• prezentarea pe scurt a subiectului
• prezentarea personajului, prin raportare la două situaţii reprezen¬tative.
Exemplificarea unei alte caracteristici a nuvelei:
• conflictul puternic
Exemplificarea unei alte carac¬teristici a nuvelei:
importanţa personajului
Concluzia
Opera literară Popa Tanda de Ioan Slavici este o nuvelă construită pe ideea că faptele şi nu vorbele conferă valoare vieţii şi are un evident caracter moralizator.
Prin definiţie, nuvela este o specie a genului epic cult în proză, cu dimensiuni între cele ale schiţei şi ale romanului, cu un singur fir narativ şi o construcţie riguroasă, cu un conflict concentrat care implică un număr redus de personaje. O altă trăsătură a nuvelei o reprezintă obiectivitatea, ce caracterizează atât modul de relatare a întâmplărilor, cât şi naratorul. Acesta intervine relativ puţin, prin consideraţii personale, iar descrierile sunt minime. Se acordă, de obicei, o importanţă mai mare caracterizării complexe a perso¬najelor decât acţiunii propriu-zise.
Ca orice nuvelă, opera literară Popa Tanda este o creaţie epică, atitudinile şi convingerile scriitorului faţă de menirea fiinţei umane fiind transmise în mod direct, prin intermediul naratorului, şi indirect prin acţiune şi personaje, dar naratorul nuvelei se caracterizează prin obiectivitate, el retrăgându-se pe cât poate din text. ÃŽn opera Popa Tanda perspectiva naratorului asupra faptelor este obiectivă şi acesta intervine relativ puţin în actul narării prin consideraţii personale: Nu e bine să fie omul aşa. Oamenii se prea supără când le luăm căciula din cap sau prin adresare directă: Cine ştie ce vrea să zică popă în Sărăceni?
Naraţiunea este realizată la persoana a III-a şi conţine un singur fir epic, ceea ce este o altă caracteristică a nuvelei. Acest fir epic urmăreşte destinul părintelui Trandafir, preotul din Sărăceni. în si¬tuaţia iniţială este prezentat protagonistul acţiunii, preotul Trandafir, fiul dascălului Pintilie din Butucani, bun sat şi mare, cu oameni înstăriţi. Secvenţa expozitivă are rolul de a preciza nu numai genealo¬gia personajului, ci şi trăsăturile sale, atât calităţile omului cu vocaţie pentru meseria sa, cât şi defectele, severitatea morală şi faptul că spunea lucrurilor pe nume prea de-a dreptul, prea verde făţiş. Sătenii din Butucani, nemulţumiţi de atitudinea tranşantă a preotului, ape¬lează la protopop, iar acesta îl mută în Sărăceni. Mutarea părintelui din Butucani în Sărăceni reprezintă cauza care modifică situaţia iniţială şi produce desfăşurarea acţiunii, ce ilustrează încercările in¬sistente ale preotului de a schimba soarta poporenilor săi. Locul în care ajunge este defavorizat şi de poziţia geografică, dar şi de atitu¬dinea sărăcenenilor, care refuză munca. Părintele Trandafir este afec¬tat şi el de sărăcia oamenilor şi îşi propune să schimbe situaţia, predicând oamenilor despre datoria de a munci pentru a avea o viaţă frumoasă. Oamenii sunt impresionaţi de noul preot, dar renunţă să mai meargă la biserică. Părintele Trandafir apelează la alte metode, fiecare fiind însă sortită eşecului: merge pe la casele oamenilor şi-i sfătuieşte, apoi îi batjocoreşte şi îi ironizează pentru lenea lor. Enoriaşii califică acţiunile preotului drept tândăleală şi-1 poreclesc Popa Tanda. Sărăcia îi afectează din ce în ce mai mult propria familie, ceea ce îl face pe preotul Trandafir să se gândească la sine şi începe să se preocupe de propria gospodărie. Rezultatele muncii sale ajung să-i impresioneze pe sărăceneni, iar influenţa faptelor preotului se propagă din aproape în aproape, rând pe rând sărăcenenii luându-1 pe preotul lor drept model. Depăşirea situaţiei dificile este marcată de momentul fericit din casa preotului, în ziua de Rusalii, când eforturile sale se concretizează în plan material. Situaţia finală este plasată la distanţă în timp, peste decenii, şi înfăţişează un tablou fericit care are în centru familia numeroasă a preotului Trandafir, în atmosfera armonioasă a unui sat prosper: Sărăcenii.
Ca în orice nuvelă, şi în opera literară Popa Tanda se dezvoltă un conflict. Acesta este dublu, fiind exterior: între preot şi sărăceneni şi interior, între dorinţele preotului şi neputinţa de a le îndeplini, ceea ce îl va face în cele din urmă să intre în biserică asemeni oricărui cre¬dincios şi să ceară sprijin divinităţii. Conflictul exterior se datorează atitudinii tranşante a preotului şi faptului că e perceput ca o persoană din afara comunităţii, sărăcenenii intrând în conflict cu acesta pentru modul în care se comportă: tăndăleşte, îi ironizează, îi batjocoreşte.
Este evident că accentul nu cade pe acţiune, ci pe caracterizarea complexă a personajului principal, preotul Trandafir. Acestuia îi sunt evidenţiate, prin caracterizare directă şi indirectă trăsăturile mo¬rale, calităţile şi defectele, fiind prezentat în evoluţie, de la statutul de persoană neacceptată de comunitate până la cel de model, ceea ce îi conferă o aură de sacralitate. Din multitudinea trăsăturilor care reies din caracterizarea indirectă, cele reprezentative sunt severitatea mora¬lă, insistenţa, ambiţia şi hărnicia.
Severitatea morală reiese din limbajul personajului, el apelând la ironie, batjocură şi la ocară ca strategii pentru a-i schimba pe sărăce¬neni. Astfel, unuia care are acoperişul stricat îi spune: Măi, dar isteţ om mai eşti tu! şi prin vârful casei ai ferestre. Tare iubeşti lumina şi sfântul soare! Insistenţa, care se împleteşte cu severitatea morală, reiese din atitudinea personajului. El nu se dă bătut cu una cu două, ci încearcă să-i convingă pe sărăceneni de binefacerile muncii, mergând ori pe unde aceştia se aflau: La câmp dai de popa, la deal dă popa de tine, mergi la vale, te întâlneşti cu popa...trebuie să fugi din sat dacă voieşti să scapi de popa. Faptul că este insistent îi aduce porecla de popa Tanda, pentru că sărăcenenii văd în această alergătură a preo¬tului, o tăndălitură, o pierdere de vreme. Atât porecla, cât şi prenu¬mele personajului sunt mijloace indirecte de caracterizare. Prenumele personajului este la rândul său simbolic, nefiind des întâlnit în spaţiul rural din Ardeal. Substantivul propriu Trandafir provine de la denumirea florii cunoscute nu numai prin frumuseţe, ci şi prin ţepii ei. Severitatea morală a preotului e simbolizată de ţepii trandafirului, însă frumuseţea sufletească este cea care iese totuşi în evidenţă. Din faptele şi gândurile personajului derivă ambiţia acestuia, care îl va face să se transforme şi să se realizeze material: îşi puse dar de gând ca s-o ieie precum se face, să facă din nevoie drag şi să stea bucuros în Sărăceni. în ciuda eşecurilor, părintele nu îşi pierde speranţa şi cere ajutor lui Dumnezeu. Ambiţia se împleteşte cu hărnicia, preotul conştientizând că pentru a-i schimba pe ceilalţi trebuie să se schimbe mai întâi el. Astfel, mai întâi îşi zugrăveşte casa, apoi repară aco¬perişul şi îşi face poartă. Apoi, seamănă porumb şi îşi face straturi, iar în cele din urmă începe să împletească lese pe care le vinde în târg şi câştigă bani cu care întâmpină aşa cum se cuvine Rusaliile. Influenţa sa asupra celor din jur se propagă din aproape în aproape, primele persoane care devin receptive la iniţiativa preotului fiind Cozonac, clopotarul, şi Marcu Florii Cucului, ca apoi întreg satul să aplice modul de viaţă al preotului.
ÃŽntrunind toate trăsăturile speciei - operă epică, caracterizare complexă a personajelor, obiectivarea naratorului, conflict puternic - opera literară Popa Tanda de Ioan Slavici se dovedeşte a fi o nuvelă.
3.8KB
|
|
