|
catisor
Membru
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
|
|
Partea aIII-a
Poezia Orion, scrisă de Geo Bogza, aparţine genului liric deoa¬rece autorul îşi exprimă, prin vocea eului liric, în mod direct stări, idei şi sentimente provocate de contemplarea constelaţiei Orion.
Caracterul liric al textului este subliniat şi prin structurarea în versuri, valorificând muzicalitatea limbajului obţinută prin rima încrucişată, măsura de 13 silabe şi ritmul iambic.
Descrierea, realizată prin folosirea imaginilor artistice şi a figu¬rilor de stil, este modul de expunere folosit în text.
Poezia este alcătuită din patru strofe, sub forma unui monolog liric în care sunt exprimate sentimentele de uimire şi de admiraţie faţă de măreţia şi frumuseţea constelaţiei Orion.
Descrierea este realizată printr-o succesiune de imagini vizuale, dinamice şi panoramice, care surprind frumuseţea cerului de iarnă dominat de măreţia Orionului. Elementele decorului conturat în poezie aparţin atât planului cosmic {Orion, cerut), cât şi celui te¬restru {lumi îngheţate, munţi, oceane).
Toamna, ochiul poetic este impresionat de întoarcerea pe cer a constelaţiei Orion, asemănată cu o Atât de pură şi elegantă fregată. Perspectiva asupra peisajului este astfel influenţată de apariţia acestei constelaţii ca o corabie care călătoreşte şi se întoarce toamna din mările sudului sau de la capricorn. Imaginea vizuală, pano¬ramică, a constelaţiei care luminează şi stăpâneşte cerul exprimă forţa imaginaţiei poetice capabile să ofere o perspectivă amplă asu¬pra peisajului terestru: Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând/ Lumina lui albă. Nici pe pajişti de fân./ Oceane şi munţi îl văd primăvara plecând. Rege al cerului în anotimpul iarna, constelaţia Orion Deasupra lumii uimite se clatină. Imaginea panoramică a ce¬rului dominat de această constelaţie este completată de una dinamică Mereu lunecând peste lumi îngheţate/ Aşa străbate noaptea marele Orion.
ÃŽntoarcerea constelaţiei Orion trezeşte în imaginaţia poetică sen¬timente de uimire şi de admiraţie. Metaforele {pură şi elegantă fregată şi corabie {de lumini) sugerează atât asemănarea cu fregata sau corabia, cât şi faptul că această constelaţie călătoreşte şi apare pe cerul emisferei noastre doar toamna şi pleacă primăvara. Astfel, rege al constelaţiilor din septentrion, Orionul este stăpânul cerului doar când lumea terestră este îngheţată. Lumina lui albă nu poate fi văzută de pădurile înverzite sau de pajiştile de fân. Grandoarea acestei constelaţii este sugerată de epitetul uimite, efect asupra lumii terestre care îl priveşte de jos. în plan cosmic, Orionul este un rege, o corabie de lumini care stăpâneşte cerul, lăsându-1 parcă fără stăpân la plecarea sa, la venirea primăverii. Succesiunea de metafore: fregată, corabie, rege evidenţiază dimensiunea măreaţă şi caracterul impunător al acestei constelaţii.
Verbele la modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular exprimă caracterul etern al mişcărilor constelaţiei: urcă, se clatină, străbate, leagănă. Forma de gerunziu lunecând şi adverbul mereu accentuează continua mişcare astrală, asemenea unei corăbii cosmice. Alternanţa verbelor la modul indicativ, tim¬pul prezent cu cele la perfect compus: nu s-a întors, n-a strălucit pune în evidenţă unicitatea peisajului cosmic dominat de frumuseţea constelaţiei Orion.
Poezia Orion, scrisă de Geo Bogza, are ca temă, aşa cum arată şi titlul acesteia, natura cosmică, întoarcerea constelaţiei Orion pe cer, care provoacă o stare de admiraţie şi de uimire pentru eul poetic. Orionul este ca o corabie de lumini care pleacă şi se întoarce, în funcţie de anotimp.
Lectura acestei poezii mi-a creat o stare de meditaţie şi de încân¬tare, melancolie, o nouă perspectivă asupra constelaţiei Orion şi a cerului din timpul iernii.
Orionul nu este numai o constelaţie specifică unei anumite pe¬rioade din an, ci şi expresia misterului mişcărilor cosmice înţelese de ochiul atent al eului poetic. Prin continua sa lunecare pe cer, Orionul devine un semn al eternităţii şi al legilor cosmice. Stăpân al cerului de toamna până primăvara, frumuseţea Orionului nu poate fi admirată de natura terestă în timpul verii.
Aşadar, imaginaţia poetică vede dincolo de realitatea concretă semne ale misterului legilor care pun în mişcare constelaţii. Eul poe¬tic creează perspective inedite asupra lumii cosmice şi terestre, invi¬tând cititorul să mediteze asupra faptului că doar omul are privi¬legiul de a vedea atât frumuseţea Orionului care stăpâneşte peste lumile îngheţate, cât şi frumuseţea pădurilor înverzite şi a pajiştilor de fân, din timpul verii.
21.6KB
|
|
