|
catisor
Membru
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
|
|
III.
Specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, comedia stâr¬neşte râsul prin diverse tipuri de comic, ridiculizând aspecte ale so¬cietăţii, şi are un deznodământ fericit.
I.L. Caragiale, unul dintre marii scriitori ai literaturii române, a scris nuvele şi schiţe, dar partea cea mai importantă a operei lui o constituie dramaturgia. O scrisoare pierdută dezvăluie moravurile societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi lupta pentru a ajunge la putere.
Comedia ridiculizează unele aspecte ale societăţii, fie ele publice, fie personale. Mai întâi, este ironizată mascarada alegerilor - ava¬lanşa de candidaţi, falsificarea rezultatelor voturilor - fapt sugerat de replica lui Trahanache: Nu o să ai majoritate, stimabile... [...] zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile.
Nici relaţiile personale nu rămân neironizate, deoarece Trahanache are încredere deplină în prefect, în timp ce acesta este amantul soţiei sale. Chiar când are scrisoarea în mână, Zaharia refuză să vadă adevărul, tot el găsind o scuză: Să vezi imitaţie de scrisoare.
În operele lui Caragiale există două forme de manifestare a comi¬cului: ironia (contrastul dintre aparenţă şi esenţă şi umorul (sati¬rizarea defectelor umane).
Comicul reprezintă elementul principal al acestei opere drama¬tice. Comicul de situaţie rezultă din situaţiile în care sunt puse per¬sonajele: triunghiul conjugal Zoe - Tipătescu - Trahanache, ultimul necrezând în infidelitatea soţiei nici când are dovada în faţă, cuplul comic Farfuridi - Brânzovenescu, cel din urmă acţionând ca un ecou al primului, repetând fragmente din replicile acestuia; grupurile anta¬gonice de la început ajung, în final, un singur grup care serveşte inte¬resele unui regim curat constituţional.
Prin comicul de caracter se fixează diverse tipologii, personaje construite pe o singură trăsătură de caracter dominantă: Trahanache - încornoratul naiv, Tipătescu - junele prim, Zoe — femeia voluntară, Farfuridi şi Brânzovenescu se încadrează în tipologia demagogului, Pristanda - omul slugarnic, Dandanache - prostul fudul, Cetăţeanul turmentat reprezintă alegătorul naiv.
Caracterizarea personajelor se realizează şi prin comicul de limbaj, reprezentat de anumite forme de limba vorbită, de greşeli de voca¬bular şi de încălcarea regulilor gramaticale, de enunţuri lipsite de logică, de apariţia ticurilor verbale.
Comicul de nume a fost întâlnit, mai întâi, la V. Alecsandri, dar Caragiale va reuşi să sugereze dominanta caracterului personajului prin numele său. Trahanache are ca punct de pornire trahanaua, o cocă moale, el fiind la fel de uşor de modelat, iar Zaharia sugerează zahariseala. Tipătescu are în componenţă cuvântul tip. Caţavencu se poate explica prin cată - femeie care vorbeşte fără rost - dar şi prin caţaveică - haină cu două feţe. Rezonanţă culinară au numele lui Farfuridi şi Brânzovenescu, ei fiind uniţi precum farfuria şi brânza.
Acţiunea piesei se petrece în capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre, în preajma alegerilor.
Intriga este declanşată de pierderea unei scrisori de amor de către Zoe Trahanache, scrisoare primită de la Ştefan Tipătescu, amantul ei. Este găsită de un Cetăţean turmentat, căruia îi este furată de liderul grupului advers, Nae Caţavencu, folosind-o drept instrument de şantaj, pentru a fi susţinut în alegerile de prefect şi de Trahanache.
Expoziţiunea corespunde actului I, când Trahanache află de scri¬soare, dar nu crede nimic, ci încearcă doar să-1 prindă pe Caţavencu cu altceva, pentru a contracara şantajul. Tipătescu îi porunceşte lui Ghiţă Pristanda, poliţistul oraşului, arestarea lui Caţavencu, dar pe Zoe o înspăimântă ideea unui scandal, în centrul căruia se va afla.
Următorul moment al subiectului, desfăşurarea acţiunii, prezintă negocierile dintre Zoe şi Caţavencu, aceasta dorind o bună înţelegere cu el, în ciuda lipsei de cooperare a lui Tipătescu. Situaţia se com¬plică la finalul actului al doilea, când de la Bucureşti vine o depeşă, prin care se cere susţinerea altui candidat, Agamemnon Dandanache.
În actul III este prezentată şedinţa de alegere a candidatului, în prim-plan aflându-se discursurile lipsite de logică ale lui Farfuridi şi Caţavencu. Ghiţă pune la cale o încăierare, în care Caţavencu îşi pierde pălăria cu scrisoare cu tot. Punctul culminant este atins la fina¬lul actului III, când Zaharia Trahanache anunţă candidatul: Agamemnon Dandanache.
Ultimul act corespunde deznodământului, când Zoe este, iniţial, agitată, deoarece Caţavencu dispăruse, ea crezând că va publica scrisoarea. Dandanache îşi expune modul în care a reuşit să fie ales, identic cu al lui Caţavencu.
Într-un târziu reapare şi Caţavencu, umil, pentru că nu mai are scrisoarea şi cerând îndurare doamnei Trahanache. între timp, Cetă¬ţeanul turmentat îi înapoiază scrisoarea lui Zoe, iar ea, bucuroasă, acceptă scuzele lui Caţavencu, condiţia fiind să conducă festivităţile în onoarea alegerii lui Dandanache. El acceptă şi, în final, totul se termină cu bine şi toată lumea se împacă.
Unul dintre personajele interesante ale comediei este Ghiţă Pristanda, poliţistul oraşului, care nu este afectat de toată încurcătura decât în măsura în care reprezintă instrumentul pe care puterea îl foloseşte pentru îndeplinirea diverselor ordine.
Este caracterizat indirect, prin nume, pristandaua fiind un joc moldovenesc, în care se merge într-o parte sau în alta, în funcţie de spusele conducătorului de joc, nume care se potriveşte cu tempera¬mentul personajului.
Ghiţă este un om practic, dominat de Ştefan Tipătescu şi de Zoe Trahanache, deoarece are anumite avantaje. Deşi deserveşte puterea, Ghiţă nu ezită a-1 linguşi pe Caţavencu, fiindcă poate deveni stăpânul de mâine. Limbajul său dovedeşte ignoranţă, utilizând termeni al căror sens nu îi este cunoscut şi deformează neologismele: bampir, renumeraţie, scrofuloşi.
Ticul verbal curat, folosit excesiv, oferă anumite adevăruri în privinţa faptelor sale sau ajunge la construcţii oximoronice: curat murdar.
Aşadar, prin comedia sa, I.L. Caragiale conturează o lume, iar personajele pe care le pune în scenă reprezintă tipuri umane atât de des întâlnite în societatea vremii sale, cât şi în prezent.
3KB
|
|
![varianta asemeni este adjectiv invariabil sigur]]](/img/pics/teme.3xforum.ro/ok_791.jpg)
